• TRECUTUL RECENT/ CONTEMPORAN

    Materialitatea experimentului Pitesti. Eseu arheologic despre memoria represiunii si rezistentei īn Romānia comunista/Materiality of the Pitesti Experiment. An Archaeological Essay on the Memory of Repression and Resistance in Communist Romania

    Radu-Alexandru Dragoman

    [ediție bilingvă, text complet], Baia Mare: Eurotip, 2015

    Consider ca arheologii trebuie sa utilizeze instrumentele specifice disciplinei lor pentru o īn?elegere critica a lumii īn care traiesc ?i lucreaza. Am decis, prin urmare, că una dintre cele mai dircte modalități de intervenție în luptele ideologice din România de astăzi o poate constitui, printre altele, o arheologie a trecutului apropiat/contemporan.
  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ

    Avangardă

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Ziua de lucru e simplă, se poate povesti în câteva cuvinte. Soarele este ascuns în spatele clădirilor aliniate la dreapta, semn că astrul încă nu a sosit. Totul este în ordine. Dimineaţa urcă panta de la ora 8. Angajaţii se opresc în faţa peretelui, murmură ceva printre dinţi (probabil o invocaţie) şi sărută şovăielnic ochiul negru. Irisul roşu trece pe verde. Angajaţii capătă o formă cochetă, dreptunghiulară, cu o fantă îngustă pentru atârnare. Culoarea lor albă simbolizează puritatea sărutului. Oooo, angajatule, cartelă va fi numele tău. Totul este în ordine. Camerele veghează accesul reuşit şi îl transmit mai departe.

  • MUZEU, EXPOZIȚII, OBIECTE

    Rezoluție

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Dimineaţa se încreţeşte cotidian în gura cea mai răsărită. Lozincile albastre coboară de pe vârful limbii metalice, tranzitează şefii din noduri şi se aştern în scris peste noi. În mişcarea lor descendentă, hârtiile – prin repetiţia oglindirii în canon şi impersonalitatea născută din maşina care le-a tipărit – visează să certifice obiectivitatea nevoilor instituţionale ce răsar din anonimatul ocrotit de birouri. Hârtiile sunt izinite de atingerea puterii, iar cuvintele albăstrite cu pixul, în contrast cu artificialul încremenirii tipizate, îşi doresc să simbolizeze puterea gânditoare, cumpănirea argumentelor, curajul şi hotărârea de a lua decizii. Dar noi ştim că pixul nu previne incendiile, nu profeţeşte cutremurul şi nu salvează săptămâna inundată de ploaie.

  • PREISTORIE

    Clay containers in context: the Boian ”Sanctuary” at Căscioarele - Ostrovel, Southern Romania

    Radu-Alexandru Dragoman

    In this text I present a series of unpublished materials from the Boian “sanctuary” in the tell-site of Căscioarele-Ostrovel, southern Romania (c. 4800-4550 BC; Spanţov phase), along already known data. Based on these materials, I have critically analysed the previous interpretations, by shifting the emphasis from the dominant discourses referring to the function of the building (e.g. “sanctuary”, “temple”, “dwelling”), to principles I consider to be central for the understanding of the Eneolithic world – namely those of container, containment, and circulation of substances.

  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ

    Against capitalism: an unfinished archaeological manifesto

    Radu-Alexandru Dragoman, Sorin Oanţă-Marghitu

    The archaeology of the recent and contemporary past is a very well individualized research field of the discipline, proof being the many and very diverse papers published, and the 2014 first issue of the Journal of Contemporary Archaeology. In Romania, the archaeology of the recent and contemporary past has covered almost exclusively the theme of repression and resistance during the Communist Era. Even a research institute was founded with the goal of producing the necessary documentation needed for an official trial for the prosecution of the political offences committed during the communist regime and, as a result, of communism itself – The Institute for the Investigation of Communist Crimes in Romania, renamed in 2009 The Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of the Romanian Exile (IICCMER), under the authority of the Romanian Government

  • ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ
  • Amintiri materiale: Muzeul inocenței de Orhan Pamuk

    Radu-Alexandru Dragoman

    Ascuns faţă de zonele centrale ale Istanbului, în cartierul Çukurcuma, pe o stradă îngustă purtând același nume, se află un mic muzeu – Muzeul inocenţei. Intrând pe uşa muzeului, vizitatorul va afla că obiectele expuse şi modesta clădire ce le adăposteşte reprezintă vestigiile – arheologice aş spune şi aş sublinia eu – unei poveşti de dragoste încheiate tragic, petrecute în a doua jumătate a anilor 1970 şi prima parte a anilor 1980, între doi tineri, de vârste şi condiţii sociale diferite, pe nume Füsun şi Kemal.