• DEZBATERI

  • Scrisoare deschisă adresată Domnului Valer Daniel Breaz, Ministrul Culturii și Identității Naționale, Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Senatului, Comisiei de cultură și media a Camerei Deputaţilor (26 martie 2019)

    Stimate domnule ministru,
    Stimate doamne și stimați domni parlamentari,

    Semnatarii, specialişti din Muzeul Naţional de Istorie a României, ne adresăm dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoștință o serie de disfuncții și situații problematice generate de managementul actual al Muzeului Național de Istorie a României, cel mai important muzeu cu profil arheologic și istoric al țării, instituție publică de cultură aflată în directa subordine a Ministerului Culturii și Identității Naționale. Toate chestiunile care vor fi prezentate în cele ce urmează au fost semnalate în ultimii 3 ani Miniștrilor Culturii.

     
  • ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ

  • Reţeaua globală

    Sorin OANŢĂ-MARGHITU

    Primăvara mângâie cu raze dubioase această lume fluidă conectată la reţeaua globală.
    Oamenii şi obiectele îşi plimbă frenetic semnificaţiile în căutare de alianţe, subordonări, obligaţii, faimă, stimă, prestigiu, autoritate, putere.

    .
  • TRECUTUL RECENT/CONTEMPORAN

  • Un regim al schimbului de daruri [A regime of gift exchange; in Romanian, with English abtract]

    Sorin OANŢĂ-MARGHITU

    De mulţi ani revoluţia se transformase dintr-un monopol al foştilor ilegalişti într-o mobilizare cotidiană a întregului popor, înscrisă în Statutul Partidului, pentru îndeplinirea scopului suprem, construirea comunismului. Această transformare era însoţită de o impresionantă producţie de bunuri simbolice, multe dintre ele fiind expuse în vitrinele Expoziţiei Omagiale , deschisă în ziua de 23 ianuarie 1978 la Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România cu prilejul împlinirii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a 60 de ani de viaţă şi peste 45 de ani de neîntreruptă activitate revoluţionară.
  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ

  • arman

    Sorin Oanţă-Marghitu

    orice biografie locală are o morală scurtă
    mulţi tătari au povestit în anchete
    cum strămoşii lor au venit
    din crimeea
    tătarii au bătut etnografic
    tot drumul însoţiţi de piatra de arman
    namin ne-a explicat cum funcţionează
    piatra de arman
    namin are 59 de ani între dunăre şi mare
    meşterul fasonează
    până când piatra capătă o formă dură
    apoi sapă
    pe tot cilindrul canale paralele calul
    trage de cruce şi axul pietrei acţionează rotirea
    piatra de arman asigura treieratul
    pe vremuri
    piatra de arman era un semn de progres
    altfel fasolea trebuia bătută cu furca

    cu timpul piatra de arman a început
    să fie folosită în alte scopuri
    în 1966 piatra de arman a slujit
    într-o fotografie
  • MUZEU, EXPOZIȚII, OBIECTE

  • Muzeul în era comunicării care se respectă central

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Trăim în era comunicării. Primul impuls al iubitorului de cultură care vrea să afle ce se mai întâmplă într-un muzeu este să intre pe facebook. Navigatorul prin galerii poate fi răsplătit cu un buchet zdravăn de fotografii care captează periodic efemeritatea curgerii evenimentelor culturale în eternitatea costumelor care îşi socializează eleganţa oficială. Costumele se grupează, se aliniază, se leagă în serie sau în paralel pentru a forma diferite configuraţii în jurul unui microfon amplasat. Dispozitivul ritualic de acest soi este mândria muzeului care se respectă central.

    Derulaţi cu atenţie primele imagini şi veţi realiza care este cel mai important costum. Este costumul care se repetă. . În ordine cronologică, el se asociază primul cu microfonul. Cel mai important costum este singur doar la microfon.
  • PREISTORIE

  • “Funeral” and “domestic” in the Late Iron Age settlement at Bucureşti-Băneasa, Strada Gârlei (Southern Romania)

    Sorin Oanţă-Marghitu, Emil Dumitraşcu, Silviu Ene, Adrian Bălăşescu, Gabriel Vasile, Sorin Cleşiu, Florentin Munteanu

    The presence of complete or fragmented skeletons in “non-funerary” spaces from the Late Iron Age is interpreted by some researchers as a possible clue for discoveries with a “sacrificial” characteristic. As it has been observed, most of the children skeletons from such contexts are incomplete, often with traces of sectioning or smashing, observations that led to different assumptions about sacrifices, “ritual operations of trenching corpses”, or about “practices involving exposure/decomposing”. Without rejecting these assumptions, in the present paper we try to shift the focus on the interpretation of the endpoint of these possible (successions of) practices, i.e. the deposition of bodies or body parts in different contexts which could mark specific moments, with certain meanings referring to the status of individuals “buried”, or to the time and space of the community.