• ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ
  • Groapă

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Arheologii priveau cupa de taluz a excavatorului cum dezvelea treptat groapa care avea ceva străin în imensitatea ei şi în forma perfect rotundă imprimată în argila galbenă. Era un copac exotic în peisajul pictat pe fundalul galben al arhivei trecutului, un baobab crescut stingher în mijlocul plopilor şi sălciilor şi teilor în care se căţărau muncitorii pentru a culege flori. În vecinătatea bordeielor şi gropilor medievale, groapa părea o încordare tehnologică, aşa cum ciocanele din atelierele fabricilor erau încordările păcii de lemn răspândită de sunetele dulgherului. Priveau cercul imens, ca o urmă de navă extraterestră aterizată dintr-un film prost, şi umplutura nu mai avea culoare, nici consistenţă sau grad de saturare. Groapa arăta ca un zgomot alb produs de sute de table în prăbuşire.

  • Muncitorii şi-au părăsit în fugă complexele arheologice în care lucrau, s-au strâns pe marginea gropii şi aşteptau cu speranţă ca din hăul căscat să se ivească o comoară. Cupa se adâncea în carnea gropii şi depunea hălci pe mal.
  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ
  • arman

    Sorin Oanţă-Marghitu

    orice biografie locală are o morală scurtă
    mulţi tătari au povestit în anchete
    cum strămoşii lor au venit
    din crimeea
    tătarii au bătut etnografic
    tot drumul însoţiţi de piatra de arman
    namin ne-a explicat cum funcţionează
    piatra de arman
    namin are 59 de ani între dunăre şi mare
    meşterul fasonează
    până când piatra capătă o formă dură
    apoi sapă
    pe tot cilindrul canale paralele calul
    trage de cruce şi axul pietrei acţionează rotirea
    piatra de arman asigura treieratul
    pe vremuri
    piatra de arman era un semn de progres
    altfel fasolea trebuia bătută cu furca

    cu timpul piatra de arman a început
    să fie folosită în alte scopuri
    în 1966 piatra de arman a slujit
    într-o fotografie
  • PDF   

  • MUZEU, EXPOZIȚII, OBIECTE
  • Muzeul în era comunicării care se respectă central

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Trăim în era comunicării. Primul impuls al iubitorului de cultură care vrea să afle ce se mai întâmplă într-un muzeu este să intre pe facebook. Navigatorul prin galerii poate fi răsplătit cu un buchet zdravăn de fotografii care captează periodic efemeritatea curgerii evenimentelor culturale în eternitatea costumelor care îşi socializează eleganţa oficială. Costumele se grupează, se aliniază, se leagă în serie sau în paralel pentru a forma diferite configuraţii în jurul unui microfon amplasat. Dispozitivul ritualic de acest soi este mândria muzeului care se respectă central.

    Derulaţi cu atenţie primele imagini şi veţi realiza care este cel mai important costum. Este costumul care se repetă. . În ordine cronologică, el se asociază primul cu microfonul. Cel mai important costum este singur doar la microfon.
  • PREISTORIE
  • “Funeral” and “domestic” in the Late Iron Age settlement at Bucureşti-Băneasa, Strada Gârlei (Southern Romania)

    Sorin Oanţă-Marghitu, Emil Dumitraşcu, Silviu Ene, Adrian Bălăşescu, Gabriel Vasile, Sorin Cleşiu, Florentin Munteanu

    The presence of complete or fragmented skeletons in “non-funerary” spaces from the Late Iron Age is interpreted by some researchers as a possible clue for discoveries with a “sacrificial” characteristic. As it has been observed, most of the children skeletons from such contexts are incomplete, often with traces of sectioning or smashing, observations that led to different assumptions about sacrifices, “ritual operations of trenching corpses”, or about “practices involving exposure/decomposing”. Without rejecting these assumptions, in the present paper we try to shift the focus on the interpretation of the endpoint of these possible (successions of) practices, i.e. the deposition of bodies or body parts in different contexts which could mark specific moments, with certain meanings referring to the status of individuals “buried”, or to the time and space of the community.
  • TRECUTUL RECENT/CONTEMPORAN

    Archaeological report on the exhumation of the Greek Catholic bishop Vasile Aftenie (1899-1950), Bellu Catholic Cemetery, Bucharest

    Radu-Alexandru Dragoman, Alexandra Ion, Sorin Oanță-Marghitu, Nona Palincaș, Andrei Soficaru, Tiberiu Vasilescu

  • Introduction, the context of the grave and the excavation approach adopted

  • At the start of May 2010, the Greek Catholic Vicariate in Bucharest asked the Vasile Pârvan Institute of Archaeology and the Francisc Rainer Institute of Anthropology (both in Bucharest) to take part in the exhumation of the Greek Catholic bishop Vasile Aftenie (1899-1950). To this end a team was formed made up of the authors of this article. The resulting archaeological intervention formed part of the efforts of the Greek Catholic Church of Romania to beatify the bishop, who, from a Christian perspective, died a martyr’s death: he was arrested in 1948 by the Securitate (the Romanian secret police under communism), tortured and pressured into renouncing his faith, but did not give in. Following his torture, he died in the Vacarești prison hospital and was buried by the Securitate in Bellu Catholic Cemetery in Bucharest. On 11 May, R.-AL D., S.O.M. and T. V. visited Bellu Cemetery in order to identify the grave, evaluate the available working space and decide on the most appropriate excavation method to use.
  • ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ
  • Remember lovitura berzei Yang

    Sorin Oanţă-Marghitu


    Era întins în barca spălată de lacrimile care curgeau ca din bistreţ. Barba albă era fluturată de zănoaga înserării care răpăia ca o ploaie pe capac. Mă băieţi mă. Mă băieţi mă. Câinii ucrainieni legaţi de copastie pedalau ritualic în mătasea lacrimilor înhămate simetric. La babord. La tribord. Fruntaşul scâncea la provă şi spărgea valurile cu capul sărat. La pupă, lopătaşul îşi învârtea ca o elice coada din aceeaşi rasă neobosită. Mă băieţi mă. Mă băieţi mă. Ne-au murit vâslele. Ne-a murit cârma. Ne-a murit podvoinica cu prova aţintită spre plajele de cioburi. Era încremenit sub capac, ca un lup de mare într-o barcă propulsată de câini ucrainieni. Câinii cu privirile sărate purtau barca şi ochii de om tânăr spre digul învăluit în tundră ca o amintire. Printre arborii de pe malul uscat trosneau crăcile gargarei de dimineaţă şi oasele sculptate de Mitsubishi Saprosanis.