• MUZEU, EXPOZIȚII, OBIECTE

    Rezoluție

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Dimineaţa se încreţeşte cotidian în gura cea mai răsărită. Lozincile albastre coboară de pe vârful limbii metalice, tranzitează şefii din noduri şi se aştern în scris peste noi. În mişcarea lor descendentă, hârtiile – prin repetiţia oglindirii în canon şi impersonalitatea născută din maşina care le-a tipărit – visează să certifice obiectivitatea nevoilor instituţionale ce răsar din anonimatul ocrotit de birouri. Hârtiile sunt izinite de atingerea puterii, iar cuvintele albăstrite cu pixul, în contrast cu artificialul încremenirii tipizate, îşi doresc să simbolizeze puterea gânditoare, cumpănirea argumentelor, curajul şi hotărârea de a lua decizii. Dar noi ştim că pixul nu previne incendiile, nu profeţeşte cutremurul şi nu salvează săptămâna inundată de ploaie.

  • TRECUTUL RECENT/CONTEMPORAN

    Epilog arheologic la jurnalul doctorului Jivago

    Radu-Alexandru Dragoman

    Pasul Prislop, Maramureș, iunie 2014

    Alături de câțiva colegi am ajuns în Maramureș, în Pasul Prislop, pentru a efectua cercetări de suprafață, în cadrul unui proiect privind o arheologie a munților. De aici, de la peste 1400 m altitudine, văile se întind până departe, spre Bucovina și Țara Maramureșului și privirile poposesc, la sud și nord, pe vârfurile Munților Rodnei și Maramureșului.

  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ

    Pagini inconfortabile din istoria arheologiei românești: Odessa și Transnistria, 1941-1944

    Radu-Alexandru Dragoman

    În cadrul preocupărilor legate de istoria arheologiei, una dintre temele cele mai relevante și mai intens discutate a fost și continuă să fie cea a instrumentării trecutului îndepărtat de către ideologia nazistă, între anii 1933 și 1945. Cercetări detaliate într-o varietate de arhive au acoperit nu doar Germania, ci și teritoriile anexate sau ocupate de către aceasta atât în estul, cât și în vestul Europei (e.g. A. Leube, M. Hegewisch 2002; J.-P. Legendre et alii 2007; L. Olivier 2012). În schimb, în ciuda faptului că a fost un aliat principal al Germaniei naziste, de aceeași importanță cu Italia fascistă, și nu un satelit minor al Axei (D. Deletant 2010, p. 10), jucând un rol militar major pe Frontul de Est, între 1941 și 1944, România nu a fost obiectul unei atenții similare din partea arheologilor

  • PREISTORIE

    Clay containers in context: the Boian ”Sanctuary” at Căscioarele - Ostrovel, Southern Romania

    Radu-Alexandru Dragoman

    In this text I present a series of unpublished materials from the Boian “sanctuary” in the tell-site of Căscioarele-Ostrovel, southern Romania (c. 4800-4550 BC; Spanţov phase), along already known data. Based on these materials, I have critically analysed the previous interpretations, by shifting the emphasis from the dominant discourses referring to the function of the building (e.g. “sanctuary”, “temple”, “dwelling”), to principles I consider to be central for the understanding of the Eneolithic world – namely those of container, containment, and circulation of substances.

  • TRECUTUL RECENT/CONTEMPORAN
  • Objects from Roșia Montană (Romania)

    Radu-Alexandru Dragoman

    During the debates concerning the Roşia Montană case (Romania), representatives of the Roşia Montană Gold Corporation, the media, politicians and even “experts” have understood materiality and, implicitly, the cultural heritage as being something actually collateral with respect to the social, economic and political aspects, considered as truly important. […]. In this paper I undertake to bring forth the objects in Roşia Montană and their stories. I militate to go beyond the heritage issue and study the materiality of Roşia Montană – past and present.

  • ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ
  • Amintiri materiale: Muzeul inocenței de Orhan Pamuk

    Radu-Alexandru Dragoman

    Ascuns faţă de zonele centrale ale Istanbului, în cartierul Çukurcuma, pe o stradă îngustă purtând același nume, se află un mic muzeu – Muzeul inocenţei. Intrând pe uşa muzeului, vizitatorul va afla că obiectele expuse şi modesta clădire ce le adăposteşte reprezintă vestigiile – arheologice aş spune şi aş sublinia eu – unei poveşti de dragoste încheiate tragic, petrecute în a doua jumătate a anilor 1970 şi prima parte a anilor 1980, între doi tineri, de vârste şi condiţii sociale diferite, pe nume Füsun şi Kemal.