• ARHEOLOGIE ȘI LITERATURĂ
  • Remember lovitura berzei Yang

    Sorin Oanţă-Marghitu


    Era întins în barca spălată de lacrimile care curgeau ca din bistreţ. Barba albă era fluturată de zănoaga înserării care răpăia ca o ploaie pe capac. Mă băieţi mă. Mă băieţi mă. Câinii ucrainieni legaţi de copastie pedalau ritualic în mătasea lacrimilor înhămate simetric. La babord. La tribord. Fruntaşul scâncea la provă şi spărgea valurile cu capul sărat. La pupă, lopătaşul îşi învârtea ca o elice coada din aceeaşi rasă neobosită. Mă băieţi mă. Mă băieţi mă. Ne-au murit vâslele. Ne-a murit cârma. Ne-a murit podvoinica cu prova aţintită spre plajele de cioburi. Era încremenit sub capac, ca un lup de mare într-o barcă propulsată de câini ucrainieni. Câinii cu privirile sărate purtau barca şi ochii de om tânăr spre digul învăluit în tundră ca o amintire. Printre arborii de pe malul uscat trosneau crăcile gargarei de dimineaţă şi oasele sculptate de Mitsubishi Saprosanis.
  • MUZEU, EXPOZIȚII, OBIECTE

    Arhitectură

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Să ne imaginăm:

    Lumina periferică le încălzea conturul în fiecare dimineaţă. Erau băieţii care deţineau o fericire fără specificaţii inutile. Desenau idei pe manşetele ziarelor, schimbau între ei cărţi şi recenzii, cercetau separaţi şi beau bere împreună. Scriau, expuneau trecutul şi îşi puneau în scenă viitorul. Fumau subversiv în codrul de catarge înfipte în statui şi erau bine întocmiţi când ne citeau scrisorile de satisfacţie. Erau fericiţi că vestimentaţia din zilele noastre refuză luciul sărăciei, şi atunci fumau grăbiţi între două fumuri bine ţintite în gând. Erau bine prinşi în poza din legitimaţie.

    După o vreme au început să accepte. Se bucurau când arhitectul trâmbiţa că îi va purta pe calea victoriei. Nici prin gând nu le trecea că vor deveni pălmaşii la cheie gata să-şi predea derularea logică pentru a fi călcată violent în picioare. Alimentau cu timpul lor depozitele bine ştampilate şi ambalau la ordin patrimoniul în sicrie.

  • PREISTORIE
  • “Funeral” and “domestic” in the Late Iron Age settlement at Bucureşti-Băneasa, Strada Gârlei (Southern Romania)

    Sorin Oanţă-Marghitu, Emil Dumitraşcu, Silviu Ene, Adrian Bălăşescu, Gabriel Vasile, Sorin Cleşiu, Florentin Munteanu

    The presence of complete or fragmented skeletons in “non-funerary” spaces from the Late Iron Age is interpreted by some researchers as a possible clue for discoveries with a “sacrificial” characteristic. As it has been observed, most of the children skeletons from such contexts are incomplete, often with traces of sectioning or smashing, observations that led to different assumptions about sacrifices, “ritual operations of trenching corpses”, or about “practices involving exposure/decomposing”. Without rejecting these assumptions, in the present paper we try to shift the focus on the interpretation of the endpoint of these possible (successions of) practices, i.e. the deposition of bodies or body parts in different contexts which could mark specific moments, with certain meanings referring to the status of individuals “buried”, or to the time and space of the community.
  • ARHEOLOGIE ȘI POLITICĂ

    Perfecţionare

    Sorin Oanţă-Marghitu

    Domnule Manager,

    subsemnata Pomponiou-Bancosmart Graviola prin prezenta vă aduc la cunoştinţă faptele comise în incidentul ce urmează. Pe la orele 12 pacea înregistrată în echipa noastră managerială a fost tulburată de doamna Mişel angajată în cadrul organigramei. Aceasta era însoţită de sindicat şi a ridicat mişeleşte peste mine problema perfecţionării atât de spinoasă în instituţie cum bine ştiţi. După câteva minute de stres am răspuns că trebuie să se justifice foarte bine asta în condiţiile realizării planului de perfecţionare pe toţi aceşti ani fructuoşi fără excepţie. Am mai răspuns că dacă vrea să se perfecţioneze trebuie săş ridice cât mai mult ştacheta fixată la temelie fără să o conteste nimeni până acum. Am reproşat doamnei Mişel faptul reprobabil că este membru specializat în note explicative şi asta explică de ce sindicatul a intrat făţiş ca să ne tragă răspunderea din birou.
  • TRECUTUL RECENT/CONTEMPORAN

    Archaeological report on the exhumation of the Greek Catholic bishop Vasile Aftenie (1899-1950), Bellu Catholic Cemetery, Bucharest

    Radu-Alexandru Dragoman, Alexandra Ion, Sorin Oanță-Marghitu, Nona Palincaș, Andrei Soficaru, Tiberiu Vasilescu

  • Introduction, the context of the grave and the excavation approach adopted

  • At the start of May 2010, the Greek Catholic Vicariate in Bucharest asked the Vasile Pârvan Institute of Archaeology and the Francisc Rainer Institute of Anthropology (both in Bucharest) to take part in the exhumation of the Greek Catholic bishop Vasile Aftenie (1899-1950). To this end a team was formed made up of the authors of this article. The resulting archaeological intervention formed part of the efforts of the Greek Catholic Church of Romania to beatify the bishop, who, from a Christian perspective, died a martyr’s death: he was arrested in 1948 by the Securitate (the Romanian secret police under communism), tortured and pressured into renouncing his faith, but did not give in. Following his torture, he died in the Vacarești prison hospital and was buried by the Securitate in Bellu Catholic Cemetery in Bucharest. On 11 May, R.-AL D., S.O.M. and T. V. visited Bellu Cemetery in order to identify the grave, evaluate the available working space and decide on the most appropriate excavation method to use.
  • DEZBATERI

    Comunicat

    Dincolo de falsele dileme ale domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu:
    Reacţia specialiştilor Muzeului Naţional de Istorie a României, semnatari ai scrisorilor deschise adresate Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale

    În conferinţa de presă organizată în data de 12 decembrie 2017, la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu, proaspăt suspendat din Registrul Arheologilor din România (conform unei rezoluţii a Comisiei Naţionale de Arheologie), a livrat opiniei publice o falsă dilemă izvorâtă dintr-o întrebare (cu răspunsul inclus) care ar putea fi formulată astfel: „ce ar trebui să facă un muzeu dacă un cetăţean onest se prezintă cu desaga plină de obiecte descoperite cu detectorul de metale?” Muzeul ar trebui să preia piesele (şi să ofere mulţumiri şi recompense) sau muzeul ar trebui să alunge cetăţeanul, cu riscul ca acesta să-şi caute fericirea şi împlinirea (materială) în străinătate. La această conferinţă de presă a fost prezent şi domnul Augustin Lazăr, Procurorul General al României. Oare domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu a insinuat, în prezenţa domnului Procuror General, că achiziţia pieselor trebuie făcută în orice condiţii şi altfel decât prevede legea?