ÎN ATENŢIA DOAMNEI MONA MUSCĂ, MINISTRU AL CULTURII ŞI CULTELOR,
A DOMNULUI VIRGIL NIŢULESCU, SECRETAR DE STAT LA MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR,
ŞI A COMISIEI NAŢIONALE DE ARHEOLOGIE*






Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro




PRIVIND: Apariţia, în decembrie 2004, a publicaţiei Standarde şi proceduri în arheologie, sub semnătura d-lui dr. Mircea Angelescu, director al Direcţiei Monumente Istorice şi Muzee din Ministerul Culturii şi Cultelor.

Lucrarea menţionată stârneşte de câteva zile o dispută în lumea arheologică. Rezumăm situaţia, solicitând un răspuns oficial din partea autorităţilor abilitate.

Prezentarea situaţiei. În data de 11 februarie 2005 au fost publicate pe site-ul www.archaeology.ro o serie de documente care demonstrează faptul că publicaţia amintită este într-o proporţie covârşitoare o simplă traducere din engleză a unor texte aflate pe un site (http://www.archaeologists.net/modules/icontent/index.php?page=15) din Marea Britanie. "Anatomia comparată" a celor două apariţii susţine irefutabil concluzia enunţată. De altfel, din toate reacţiile manifestate până în momentul de faţă, nici una nu contestă această evidenţă.

În data de 13 februarie 2005, d-na dr. Dana Mihai, director ştiinţific la Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, sub egida căruia a fost tipărită publicaţia amintită mai sus, într-o primă "scrisoare oficială" (anexată în copie), susţine ideea unei "regretabile erori" aparţinând editurii şi îşi asumă toată răspunderea. În data de 14 februarie, d-na dr. Dana Mihai revine cu o a doua "scrisoare oficială" (anexată în copie), precizând de data aceasta că îşi asumă inclusiv prejudiciul material, fiind vorba de bani publici.

Dl. dr. Mircea Angelescu, în răspunsurile acordate cotidianelor Cotidianul şi România liberă în data 15 februarie 2005, a afirmat că este vorba de o eroare a editurii şi că va face demersurile necesare pentru îndreptarea ei.

Argumentaţia. Poziţiile d-nei dr. Dana Mihai şi a d-lui dr. Mircea Angelescu suntem convinşi că nu pot fi acceptate. Iată de ce:

  • în data de 26.03.2004, în cadrul şedinţei Comisiei Naţionale de Arheologie, dl. dr. Angelescu a prezentat textul care urma să fie adoptat prin ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor, referitor la Standarde şi proceduri în arheologie, fără a menţiona preluarea acestuia, prin traducere, din Standards and Guidance aflate pe site-ul The Institute of Field Archaeologists;

  • în luna mai 2004, în volumul Cronica cercetărilor arheologice, campania 2003 dl. dr. Mircea Angelescu publica, tot sub nume propriu, sub titlul Despre standarde şi proceduri în arheologie, o parte din capitolul Introduction to Standards and Guidance, preluat de pe acelaşi site din Marea Britanie, sub formă de traducere din engleză în română, fără a aminti în nici un fel sursa utilizată;

  • în ordinul MCC 2392/6.09.2004, prin care se instituie Standarde şi proceduri în arheologie (parte inclusă în anexă), dl. dr. Angelescu îşi afirmă paternitatea faţă de textul care stă la baza ordinului amintit (capitolul Introducere);

  • atunci când o publicaţie se face din bani publici există o procedură clară: manuscrisul se prezintă pentru referat la cel puţin două persoane din domeniu care au obligaţia de a-şi formula o opinie în scris;

  • ulterior, după ce se aprobă finanţarea, manuscrisul se înaintează editurii, care, după ce execută tehnoredactarea, are obligaţia de a prezenta autorului forma în care se va face publicarea; editura nu poate face tipărirea decât cu aprobarea numită "bun de tipar", semnată olograf de către autor;

  • admiţând, în continuare, că dl. dr. Angelescu ar fi fost victima inocentă a unor greşeli repetate, a trecut negreşit destul timp în care domnia sa, în mod firesc, ar fi trebuit să ceară, în mod public, retragerea tirajului incriminat şi îndreptarea tuturor greşelilor, printr-un nou tiraj; ori tirajul a fost, cel puţin în parte, difuzat la diferite instituţii publice şi persoane fizice;

  • admiţând că aceste proceduri obligatorii nu au fost respectate, se constată următoarele: publicaţia semnată de dl. dr. Angelescu are referiri (note) infrapaginale, deci este imposibil de crezut că la editură "regretabila eroare" a intervenit selectiv numai în legătură cu referirile la lucrarea tradusă din engleză şi publicată în nume propriu, pe când celelalte referinţe au rămas pe locul lor potrivit;

  • orice s-ar fi întâmplat cu notele de subsol, când cineva utilizează in extenso textul altcuiva, trebuie să specifice în text, nu în note, că o face, de ce o face şi că are permisiunea expresă a autorului/-ilor. În cazul în speţă, dr. Angelescu trebuia să explice în text de unde şi cu ce permisiune preia standardele şi procedurile şi de ce consideră că acestea sunt potrivite şi pentru România;

  • în ultimă instanţă, admiţând imposibilul, respectiv inocenţa d-lui Angelescu, victimă a unor greşeli tot mai mari, în continuare avem de a face cu o simplă traducere, în general corectă, a unui text de pe un site străin, care nu poate fi în nici un caz considerată publicaţie originală, sub semnătură proprie. Dl. dr. Angelescu ar fi putut, cel mult, să-şi atribuie calitatea de traducător, dacă ar fi avut dreptul de copyright asigurat (vezi Legea nr. 8/1996 şi Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 30 iunie 2004);

  • chiar şi în cazul în care, aşa cum susţine d-na dr. Dana Mihai în poziţia oficială a Institutului Naţional al Monumentelor Istorice din 14 februarie 2005, "este varianta publicată prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor, deci fără a avea sursele bibliografice citate, precum şi bibliografia aferentă", cum poate fi publicat textul unui act normativ sub nume propriu, doar adăugându-i-se bibliografie?


  • Concluzii. E limpede, din argumentarea de fond, că nu e vorba de o greşeală, ci de un lanţ de aşa-numite "greşeli".

    Precizăm că în România a fost instituit Codul deontologic al arheologilor din România, aprobat de Comisia Naţională de Arheologie în data de 24 mai 2000. Prevederile acestuia arată clar: "Este acceptată ca obligatorie obţinerea permisiunii scrise pentru utilizarea de material inedit şi citarea sursei incluse în orice tip de publicaţie", cît şi " Toţi arheologii (şi mai ales cei care sunt factori de decizie sau influenţă) trebuie să promoveze aplicarea acestui cod [...]".

    Atragem atenţia pe această cale că trecerea sub tăcere a faptelor la care ne referim poate aduce grave prejudicii Ministerului Culturii şi Cultelor, profesiunii de arheolog, credibilităţii instituţiilor statului în ansamblul lor, precum şi acelora care gestionează puterea executivă. Este vorba, în esenţă, de situaţia în care un înalt funcţionar public a greşit grav şi nu găseşte de cuviinţă, în ciuda realităţii fruste, să îşi asume consecinţele, ci vehiculează scuze ridicole şi inconsistente.

    În plus, de mai multă vreme factorii de răspundere din ţara noastră, afişează intenţia fermă de a ne conforma normelor care stau la baza legislaţie Uniunii Europene. Din păcate, păstrarea sub "tăcere oficială" a unei situaţii ca a aceleia prezentate, vine în contradicţie cu eforturile de integrare.



    21 februarie 2005

    Dr. Vlad V. Zirra
    Dr. Nona Palincaş
    Tiberiu Vasilescu
    * Acest memoriu a fost trimis şi în scris, cu confirmare de primire.