În cursul zilei de ieri câteva ziare centrale ca şi unele posturi de radio au anunţat comunicatul de presă prin care Mircea Angelescu îşi anunţa demisia din postul de director al Direcţiei Monumente Istorice şi Muzee din cadrul Ministerului Culturii. Asta pare a fi cea mai importantă parte a ştirii difuzate şi, pe cale de consecinţă, ar trebui să stingă vâlva declanşată de dezvaluirea plagiatului comis de fostul director.
Dar nu este chiar aşa şi nu trebuie să se termine aşa.
Plagiatul comis de Mircea Angelescu rămâne, chiar dacă "opera" va dispare într-un fel sau altul, chiar dacă timpul va trece. Actul plagierii îi va însemna de acum înainte grosul obraz şi se va convinge şi singur de asta oricât va încerca să se suleimenească cu expresii de genul "inexplicabilă eroare". În acelaşi timp, în lipsa unei reacţii oficiale viguroase a Ministerului Culturii, plagiatul comis de un demnitar al său va constitui o grea povară în cârca instituţiei şi aşa destul de încărcată de mai multă vreme… Să nu uităm graba plină de abnegaţie cu care două directoare adjuncte au sărit în ajutorul plagiatorului pe deplin dovedit. Să nu uităm că cele două directoare adjuncte aparţin fiecare unei instituţii ale aceluiaş Minister al Culturii, să nu uităm nici stupefianta declaraţie a purtătorului de cuvânt al aceluiaş minister care, vorbind de un plagiat dovedit cu vârf şi îndesat, încerca să ascundă urâta faptă din nou după şubreda baricadă a "regretabilei erori"! Cei trei apărători ai plagiatorului aparţin structurii interne funcţionăreşti a Ministerului Culturii, structură ce pare să contureze un adevărat Minister de Interne al Ministerului Culturii, minister ce există de mai multă vreme şi care a dominat din plin încă din anii '80 tot ceea ce se chema activitate culturală în România. Prin poziţia lui eminamente funcţionărească, plagiatorul a aparţinut acestui Minister de Interne al Culturii aşa cum se vede din sprijinul de care se bucură. Prin aceiaşi poziţie la care se adauga şi cea de secretar al Comsiei Naţionale Arheologice, M. Angelescu s-a purtat pe masura plagiatului. Cu o modestă experienţă profesională - cereţii lista de lucrări proprii ! - a decis de multe ori asupra unor teme de cercetare/săpături arheologice asupra cărora nu avea competenţa profesională, şi iată nici pe cea morală, pentru a se pronunţa. Iar faptul acesta a fost condiţionat tocmai de apartenenţa la această structura internă, cenuşie la faţă şi la suflet. Aceasta structură, ce cu siguranţă nu este alcătuită doar din trei personaje, îl va readuce la viaţă pe vajnicul ei membru căci iată ce ne spune plagiatorul în a sa declaraţie de presă: "Editorul şi-a recunoscut integral vina de a fi comis această inexplicabilă eroare inclusiv prin asumarea costurilor publicării formei corecte"!!!! Adică va reveni, poate mai mare, iar Standarde şi proceduri în arheologie va deveni, de ce nu, Proceduri standardizabile pentru arheologi (inclusiv plagiatul în forma "corectă" insotit de incasarea la fel de "corectă" a tantiemelor!")! De ce nu ?!
De aceea Ministerul Culturii, obrazul său cultural, trebuie să-şi găsească propria forţă de a se debarasa de ministerul său de interne care altfel va continua să păgubească arheologia română.
De aceea nu trebuie să se termine aşa.
|
