Reacţii la plagiatul domnului Mircea Angelescu

Modelul "baronului local" în arheologia românească




Mărturisesc că am urmărit cu un interes deosebit evoluţia reacţiilor (atât cele ale autorităţilor, cât şi ale colegilor) cu privire la plagiatul d-lui dr. Mircea Victor Angelescu. În primul rând, pentru că actul în sine reprezintă o jignire adusă celorlali arheologţi din România. În al doilea rând, pentru că de reacţia autorităţilor poate depinde schimbarea (în bine sau în rău) a stării de fapt şi de perspectivă din arheologia românească.

Nu cred că are rost să se mai discute dacă acea carte este rezultatul unei "regretabile erori" sau nu. Plagiatul este mai clar decât lumina zilei, iar argumentele d-lui Angelescu (şi ale editurii) sunt (încă o dată) jignitoare. Ştim toţi foarte bine ce presupune publicarea unui studiu ştiinţific sau a unei cărţi: corecturi, adugiri, reăvizuiri ale textului etc. Trebuie să ştie şi dl. Angelescu acest lucru, cu atât mai mult cu cât el nu este doar un funcţionar din minister, ci este deopotrivă cercetător ştiinţific principal, angajat al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române. Cu atât mai mult gestul său este impardonabil. Încă şi mai mult, Ministerul Culturii, Comisia Naţională de Arheologie şi Institutul de Arheologie trebuie să adopte o poziţie lipsită de echivoc în acest caz de furt intelectual.

De ce nu există o asemenea reacţie până acum? Deoarece dl. Angelescu reprezintă tipul de "om puternic" în domeniul de care se ocupă. Ca orice funcţionar de stat din România care "se respectă", dl. Angelescu nu a considerat niciodată că se află în slujba comunităţii din care face parte, ci s-a întrebat mereu cum ar putea arheologia să servească propriilor sale interese. Mizând pe lipsa de reacţie a celorlalţi, determinată de laşitate, lehamite sau compromisuri, dl. Angelescu a dobândit în ultimii cinci ani o putere foarte mare. Este suficient să amintesc modul în care făcea numirile în Comisia Naţională de Arheologie (care ar fi trebuit să fie un for reprezentativ al arheologilor), modul discreţionar de împărţire a fondurilor de săpătură sau lipsa oricărei licitaţii privind atribuirea cercetărilor de teren preventive sau de salvare. Pentru mine este evident că dl. Angelescu a căpătat mentalitatea a ceea ce astăzi se numeşte "baron local", unde termenul "local" nu se referă la un teritoriu anume, ci la un domeniu de activitate. Cu o asemenea mentalitate, până la plagiat nu mai este decât un singur pas. Un pas pe care dl Angelescu l-a făcut. Şi, aparent, nu-i pare rău!

dr. Radu BĂJENARU
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro