Reacţii la plagiatul domnului Mircea Angelescu




UN CIMEC CIUDAT (CONDUS ?)

Domnule Director Dan Matei,

Aproape că nu aş fi luat în seamă felul destul de special în care v-aţi adaptat manierei de gândire care ne poartă de ani întregi către “glorioase” periferii europene. Mi-aţi făcut însă onoarea de a-mi comenta unul dintre aliniate, cu subiect catalogat de a fi aparţinător problemelor “colaterale”.
Probabil că aţi putea recupera foarte uşor informaţia care v-ar preciza că în ciuda vârstei pe care o am, am fost unul dintre cei care a avut oarecare contribuţii la îmbogăţirea paginii web a CIMEC-ului. Deci, de bine de rău, s-ar presupune că aş putea să am dreptul la o opinie în cunoştinţă de cauză.
Prin ceea ce scrieţi ne demonstraţi că:
    - nu aţi vedea nici un fel de alternativă de bănci de date în afara acelora pe care credeţi că le gestionaţi ori de care aţi fi responsabilizaţi;
    - aveţi o concepţie fermă a centralizării informaţiei şi a lipsei concurenţei pe piaţa românească;
    - dacă materiale de publicat nu vin către Dvs., înseamnă că ele nu există;
    - invocarea comparaţiei cu Registrul Auto Român (pe care o socotiţi exagerată), ca şi a Repertoriului Arheologic al judeţului Sibiu, indică fără tăgadă că pentru Dvs. a face bănci de date ar echivala numai cu producerea evidenţei legale a patrimoniului;
    - nu ştiu dacă ceva anume v-a stârnit reacţia la poziţia din geografia României a localizării posibilelor complementarităţi ale CIMEC-ului, dar ne găsim pe un teren banal atunci când ne raportăm tocmai la diferenţele frapante aflate în posesia patrimoniului provincial.

Deci, ceea ce am enunţat atunci, voi nuanţa acum.

Instituţia Dvs. este responsabilă numai de realizarea evidenţei patrimoniului (în cazul nostru arheologic). Lipsa viziunii strategice în obţinerea acestui scop se traduce prin elaborarea unor formulare de evidenţă de o complexitate care concurează cercetarea în sine. Drept urmare, se naşte riscul ca finalitatea să nu poată fi obţinută nici măcar într-un deceniu. Este, in definitiv, Registrul (Arheologic, nu Auto) pe care vi-l propuneţi să-l obţineţi, obligaţi de către lege; decizia de conturare s-a făcut, precum ne-am obişnuit să auzim, prin consultarea unui larg cerc de specialişti (istorici, istorici de artă, arheologi, contabili, informaticeni etc.) şi v-a avansa până când cineva va stopa procesul (socotindu-l nepotrivit, megalitic de idealist ori lipsit de finanţare). Vă doresc să aveţi tot sprijinul pentru a-l conduce la final.
Dar, de acum încolo intervine completa mea derută în lipsa de înţelegere a complexităţii fenomenelor legate de băncile de date pe care, mulţi alţii, ar trebui să le producă, cot la cot cu CIMEC-ul, şi în nici un caz concurenţial, pentru exact aceleaşi tipuri de obiective informative, nu neapărat de gestiune.
Pentru că aţi exemplificat, voi face la fel. Academia Română şi-a asumat programatic, imediat după război, realizarea Repertoriului arheologic al României. S-au publicat câteva volume judeţene. Cel care aparţine Sibiului este penultimul (Caraş-Severinul ar fi cel din urmă). Toate ar trebui însă transferate într-o bază de date, care în mod normal, ar trebui să fie asumată, majoritar, de către instituţia iniţiatoare, în colaborare cu partenerii ei (din care CIMEC-ul lipseşte).
O altă exemplificare ar putea fi furnizată de corpus-ul epigrafic al Daciei romane. Sunt câteva mii de inscripţii a căror prezentare digitală este împreună o necesitate, obligaţie morală şi chestiune de prestigiu naţional. Cei care vor realiza CD-ul ori DVD-ul vor ferici o bună parte a lumii ştiinţifice, mai ales din exteriorul celei locale.
O reţea muzeală remarcabilă prin dimensiuni, abia dacă se poate lăuda cu vreun catalog de colecţie. A realiza astfel de obiective (nu neapărat de evidenţă, ci de informare primară) ar trebuie să fie o obligaţie de funcţionare a deţinătorilor. Tehnic, nimeni nu poate fi specialist în toate componentele colecţiilor, dar imagini digitale multiple, cu mărturii de scară, ar fi suficiente pentru a deschidere calea accesului către ele şi, implicit, a identificării şi valorizării lor. Nu ar fi vorba despre “joburi pasionante”, ci de operaţiuni (nu în primul rând ale arheologilor), financiar nu foarte scumpe.
Nu am terminat… Obiectivele băncilor de date sunt acum din ce în ce mai europenizate. Sectoare de informaţii pot fi regrupate în funcţie de programe care au rezultat la iniţiativa unor parteneri externi. Trebuie să vă comunic că astfel de produse încep să existe, cu marea dezamăgire că aproape nimeni nu le ştie (prin link-uri ale CIMEC-ului, de pildă), iarăşi nimeni nu le sprijină din interior; ce să mai discutăm despre provocarea lor prin programe…!
Un plagiat pe care nu-l socotiţi suficient de relevant, ne duce cu gândul mai departe la lipsa de protecţie a drepturilor de autor pentru documentele digitale. Poate ar fi trebuit să ne împărtăşiţi şi ceva din demersurile instituţiei pe care o administraţi, pentru ca să nu mai avem temeri în concesiunea unor materiale către banca de date pe care o stăpâniţi, în paradisul furturilor electronice care este, după toate statisticile mondiale, iubita noastră patrie, România.
Aş fi mulţumit dacă aţi accepta o singură concluzie: nici în domeniul informaţiei digitale nu aveam dreptul să fim mulţumiţi !
Sunt de asemenea foarte convins că nici pentru vremurile “bune” ale d-lui Angelescu ori la cele “rele” dinaintea administraţiei sale, nu ar trebui să ne mai facem gânduri: loc de întors nu mai e, fie şi pentru faptul că, în sfârşit, se pare că arheologii din România s-au trezit şi au şi o tribună de opinie care este imposibil de anihilat.

Dr. Adrian Andrei Rusu

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro