Archaeology.ro

Piesele de metal din aşezarea de epoca bronzului de la Odaia Turcului (jud. Dâmboviţa)

D Autorul prezintă şase piese de metal găsite în timpul săpăturilor arheologice din aşezarea de bronz timpuriu de la Odaia Turcului. Patru dintre aceste piese provin din nivelurile de tip Glina ale aşezării: fragmentul unui topor plat, un pumnal cu limbă la mâner, o seceră fragmentară şi o daltă. Un pumnal miniatural cu placă şi nituri a fost găsit în stratul 4 al aşezării, în asociere cu ceramică de tip Odaia Turcului, iar o altă seceră fragmentară nu are context precizat. Se discută analogiile şi contextele în care apar piese similare în spaţiul carpato-dunărean, precum şi importanţa lor pentru cunoaşterea circulaţiei pieselor de metal în bronzul timpuriu din această zonă.





Aşezarea de la Odaia Turcului este una dintre puţinele aşezări de bronz timpuriu din România ale cărei depuneri antropice măsoară peste 1 m grosime şi în cadrul cărora au putut fi identificate patru straturi succesive şi zeci de complexe de locuire. În cele 12 campanii de săpături arheologice din anii 1979-1988 şi 1995-19961, pe lângă un bogat inventar compus din ceramică, obiecte de piatră, lut şi os, au fost descoperite şi câteva piese din cupru sau bronz2, piese care formează subiectul studiului de faţă.

1. Topor plat cu margini ridicate. Piesa este fragmentară; se mai păstrează un colţ cu o mică porţiune din tăiş şi dintr-o margine. Latura opusă marginii păstrate este uşor îndoită, probabil ca urmare a ruperii toporului. Are patină verde-închis neuniformă şi suprafeţe exfoliate. Dimensiuni păstrate: L=3,2 cm; l=3,2 cm; gros.=0,6 cm; greut.=35,34 gr. (fig. 1/3). Fragmentul de topor a fost găsit în Gr. 2 din S.I/1987, caroul 9, la -1,40 m adâncime, în asociere cu fragmente ceramice de tip Glina. Gr. 2 are nivelul de săpare cuprins între -0,78-0,85 m, ceea ce înseamnă că aparţine celui de-al doilea strat de tip Glina de la Odaia Turcului. De formă tronconică, groapa se adâncea până la -2,40 m, fiind intersectată de alte două gropi (Gr. 1 şi Gr. 3) săpate din stratul 4 al aşezării, care aveau fundul la -2,00 m (Gr. 1), respectiv -1,65 m (Gr. 3) (fig. 2/1).

Din punct de vedere tipologic, fragmentul în discuţie pare a avea cele mai bune analogii în seria topoarelor plate cu margini ridicate (Randleistenbeile) de tip Glina3. Dacă la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut se cunoşteau 5 exemplare, astăzi numărul lor a crescut la 13 (vezi Anexă, pct. A), fără ca aceasta să determine modificări esenţiale privind cronologia şi răspândirea lor4. Deşi din punct de vedere tipologic există anumite diferenţe între piesele în discuţie5, toate cele 13 exemplare formează un tip unitar, mai ales dacă avem în vedere contextele din care provin.

Spaţiul în care sunt răspândite topoarele plate de tip Glina cuprinde Oltenia, vestul şi centrul Munteniei şi sud-estul Transilvaniei (fig. 3). Acest spaţiu corespunde în linii mari cu cel al ceramicii decorate cu găuri-buton de tip Glina, relaţie ce pare a fi susţinută şi de contextele în care au fost găsite topoarele6. Două piese provin din depozitul de la Râncăciov7, patru din descoperiri izolate (unul la Boişoara8, două la Crivăţ9 şi unul la Gemenea-Brătuleşti10), iar şapte din aşezări (Căzăneşti11, Glina12, Odaia Turcului, Prundu13, Râşnov14, Sf. Gheorghe15 şi Verbicioara16). Piesele de la Crivăţ sunt descoperiri întâmplătoare în zona unei aşezări de tip Glina cu trei niveluri de locuire, relaţia lor cu aşezarea neputând fi precizată17. Tot descoperiri întâmplătoare sunt şi piesele de la Căzăneşti (aşezare cu fragmente ceramice de tip Coţofeni şi Glina) şi Sf. Gheorghe-Örkö (aşezare atribuită culturii Schneckenberg18). Din contexte cu ceramică de tip Glina par a proveni piesele de la Prundu, Glina şi Odaia Turcului. Însă în condiţiile în care nu cunoaştem poziţia stratigrafică exactă a toporului de la Glina, nu trebuie neglijat faptul că în această aşezare s-au găsit şi fragmente ceramice care pot fi atribuite unui orizont cronologic ulterior culturii Glina, orizont ce corespunde sfârşitului bronzului timpuriu sau începutului celui mijlociu19. Observaţia este valabilă şi pentru toporul de la Verbicioara găsit undeva la limita dintre stratul Glina şi cel Verbicioara20. Cât priveşte cele două piese din sud-estul Transilvniei, contextul nu poate fi precizat. La Sf. Gheorghe-Örkö s-au găsit fragmente ceramice care au analogii în mediul Glina, în grupa Odaia Turcului (ceramica de tip Năeni-Schneckenberg), precum şi în descoperiri de tip Monteoru Ic4,3/Ic321, iar la Râşnov există atât fragmente ceramice decorate cu şiruri de perforaţii, incizii, brâuri şi aplicaţii plastice care se apropie de repertoriul ceramic de tip Glina22, precum şi cioburi cu bune analogii în stratul 4 de la Odaia Turcului23.

În concluzie, se poate afirma că cea mai timpurie apariţie a toporului în discuţie are loc la un orizont cronologic corespunzător culturii Glina. Relaţia este destul de clară, fiind probată atât de aria de răspândire a pieselor, cât şi de cele mai multe contexte cu ceramică în care au fost găsite24. Exemplarul de la Verbicioara sugerează însă persistenţa acestui tip de topoare (într-o formă uşor diferită) şi în cadrul unor grupe ceramice ulterioare Glinei, ce caracterizează începutul bronzului mijlociu în zona respectivă.

2. Pumnal cu limbă la mâner. Piesa este relativ bine păstrată, cu patină verde-închis neuniformă şi suprafeţe exfoliate. Are tăişuri pe ambele laturi, vârful drept cu colţuri rotunjite, iar mânerul este aplatizat şi uşor lăţit la capăt. Lama de formă aproximativ dreptunghiulară are secţiunea lenticulară. Dimensiuni: L=7,7 cm; L mâner=2,5 cm; l mx. lamă=2,7 cm; greut.=8,32 gr. (fig. 1/1). Pumnalul fost găsit în anul 1981 în suprafaţa C.I/1’ la -0,55 m adâncime, într-o zonă în care se aflau resturile Loc. 8, locuinţă de suprafaţă al cărei nivel de călcare este indicat de o vatră ce avea crusta la -0,65 m. În jurnalul de săpăură nu se face nicio referire la relaţia dintre piesă şi resturile locuinţei respective, astfel încât nu e clar dacă pumnalul face parte din inventarul complexului. Este însă probabilă apartenenţa sa la stratul 3 (de tip Glina) în condiţiile în care nivelul de călcare al stratului 4 se află la –0,50 m adâncime.

Piesa aparţine categoriei de pumnale cu limbă subţire la mâner (Griffangeldolche) 25. Unul dintre cele mai timpurii pumnale de acest tip provine probabil dintr-un mormânt distrus, fiind găsit la suprafaţa cimitirului de la Sofievka (Ucraina) în 194826. La o vreme oarecum similară se plasează şi pumnalul din nivelul h4 de la Băile Herculane (jud. Caraş-Severin), din mediu Coţofeni27; spre deosebire de piesa de la Odaia Turcului, acestea au lama de formă triunghiulară.

Numărul pumnalelor de acest gen creşte în mod considerabil odată cu răspândirea mormintelor tumulare de tip Jamnaja în spaţiul nord-pontic şi la Dunărea de Jos28, un bun exemplu de la noi în acest sens fiind cel găsit în tumulul distrus de la Mihai Viteazu (jud. Constanţa) 29. Cea mai bună analogie pentru piesa noastră o reprezintă însă un pumnal găsit în M. 19 din tumulul 10 de la Taraclia (Basarabia) 30, mormânt de tip Jamnaja cu prag şi capac din bârne de lemn. O altă piesă, aproape identică din punct de vedere al formei, provine din Ungaria, fără a avea însă context precizat31. În aceeaşi categorie se înscrie şi pumnalul din aşezarea de la Târpeşti (jud. Neamţ), atribuit bronzului târziu (cultura Noua), găsit însă într-un strat deranjat de depuneri ulterioare32.

Tot în categoria pumnalelor cu limbă subţire la mâner se încadrează şi piesa de la Crăciunel (com. Ocland, jud. Harghita), considerată a fi vârf de lance33. În fapt este vorba de un pumnal cu lamă foliformă găsit întâmplător într-un tumul distrus şi care a fost atribuit fie bronzului timpuriu34, fie unei etape mai târzii, de caracter Srubnaja35. Dintr-un depozit de la Cugir, încadrat în seria Cincu-Suseni (Hallstatt timpuriu), face parte o piesă publicată ca vârf de săgeată, dar care tipologic poate fi inclusă printre pumnalele discutate36. Cazul nu este singular, mai multe pumnale de acest gen fiind găsite în depozitul de la Lobojkovka (Ucraina), depozit datat în bronzul târziu (Bronz D) 37. Merită menţionat faptul că una dintre piesele de aici se aseamănă destul de bine cu cea de la Odaia Turcului, fiind însă de dimensiuni mai mari (13,5 cm lungime) 38.

Observăm astfel că, în funcţie de contextele în care apar, pumnalele cu limbă subţire la mâner şi secţiune lenticulară a lamei caracterizează descoperiri databile atât în bronzul timpuriu, cât şi în cel târziu. Faptul că cele din zona carpato-dunăreană sunt produse locale ale bronzului timpuriu este susţinut de tiparele descoperite în mediu Vu?edol de la Sarvaš39. Persistenţa lor la nivelul bronzului târziu se explică prin încărcătura simbolică pe care o conţin astfel de piese40. De asemenea, observăm că majoritatea pumnalelor (şi aici mă refer la toate tipurile de pumnale), la nivelul bronzului timpuriu şi mijlociu, provin fie din contexte funerare fie din aşezări. În schimb, în bronzul târziu/hallstattul timpuriu, cele mai multe ne sunt cunoscute din depozite şi din descoperiri izolate. Aceasta implică o schimbare a atitudinii faţă de pumnal, în fapt o schimbare a funcţiei pumnalelor ca piese de reprezentare şi prestigiu în cadrul comunităţilor preistorice începând cu mijlocul mileniului al II-lea î. Ch.

3. Pumnal cu placă la mâner. Piesa, cu patină verde-închis uniformă, are vârful lipsă şi este uşor îndoită din vechime. Este un pumnal miniatural cu placa de prindere rotunjită, două găuri pentru nit păstrate şi lamă triunghiulară cu secţiune lenticulară. Dimensiuni: L=5,3 cm; l mx=2,2 cm; greut.=4,96 gr. (fig. 1/2). Nu se cunosc detalii cu privire la condiţiile de decoperire; se menţionează doar că a fost găsit în stratul 4 al aşezării, în asociere cu ceramică de tip Odaia Turcului41.

Piesa se înscrie în categoria pumnalelor cu placă la mâner (Griffplattendolche) şi nituri pentru fixarea mânerului. Pe lângă dimensiunile miniaturale, cracteristice pentru exemplarul nostru sunt secţiunea lenticulară a lamei şi forma semicirculară a plăcii de prindere. Din România mai cunosc două piese care prezintă caracteristici similare. Prima provine din nivelul 2 al aşezării Glina de la Braneţ (jud. Olt) 42, fiind practic identică cu cea de la Odaia Turcului. Cea de-a doua piesă, mai zveltă, a fost găsită în mod întâmplător la Bocşa Montană (jud. Caraş-Severin), dar pare a proveni dintr-o aşezare de tip Coţofeni43. Un alt pumnal, oarecum apropiat tipologic, însă cu secţiunea lamei rombică şi de dimensiuni mult mai mari (13 cm lungime), a fost găsit într-o aşezare Coţofeni sau Glina de la Căzăneşti (jud. Vâlcea) 44. Remarc faptul ca toate piesele menţionate provin din aşezări databile în bronzul timpuriu (Coţofeni, Glina, Odaia Turcului).

Pumnale miniaturale (până în 6 cm lungime) cu placă rotunjită şi nituri nu sunt specifice doar spaţiului nostru. Pumnalul de la Odaia Turcului reprezintă de fapt cea mai estică descoperire a unui tip răspândit în aproape toată Europa Centrală şi vestică. O piesă identică face parte din inventarul mormântului 1 al tumulului 10 de la Beloti?, pct. Šumar (în vestul Serbiei) 45. Mormântul se datează de asemenea în bronzul timpuriu, la o vreme apropiată de orizontul Glina46. Tot dintr-un context funerar, caracteristic pentru Aunjetitz, provine pumnalul de la Matúškovo (SV Slovaciei), care măsoară 5,5 cm lungime şi care are aceleaşi trăsături tipologice ca şi precedentele47.

Piese identice au fost găsite şi în Franţa48, Marea Britanie49 şi Irlanda50, conturându-se astfel un tip de pumnal miniatural răspândit pe o arie foarte vastă, de la Dunărea de Jos la Atlantic. Acest tip (care în momentul de faţă nu numără mai mult de 20 exemplare) capătă consistenţă mai ales prin contexte şi datare, fiind caracteristic doar bronzului timpuriu şi începutului celui mijlociu. Cele mai timpurii piese provin din contexte Glockenbecher şi Glina, iar cele mai târzii din mediul Aunjetitz.

4-5. Seceri. Din aşezarea de la Odaia Turcului provin două fragmente de seceri. Prima are o patină verde-dechis uniformă; se păstrează mânerul, lăţit şi îngroşat la capăt, şi începutul lamei. Dimensiuni păstrate: L=5,7 cm; l max.=2,1 cm; greut.=30,23 gr. (fig. 1/4). În ceea ce priveşte condiţiile de descoperire, ştim doar că a fost găsită în cursul campaniei din 1982. Cea de-a doua piesă era identică din punct de vedere tipologic cu prima, însă de dimensiuni ceva mai mici. Din ea se păstra doar o parte din mâner, de asemenea cu capătul îngroşat. Piesa a fost găsită în Gr. 1 din S.A/1996, caroul 4, la -0,92 m, groapă ce pornea de la baza stratului 3 al aşezării (-0,65 m) şi care perfora panta sudică a valului de apărare, în asociere cu fragmente ceramice de tip Glina (fig. 2/2). Din păcate a fost pierdută în cadrul laboratorului de restaurare metale al IAB.

Ambele fragmente se încadrează în categoria secerilor de tip arhaic (Rebmesserartige Sichel - probabil varianta Deva după tipologia elaborată de Mircea Petrescu-Dîmboviţa51). Din cele opt piese de acest gen care îmi sunt cunoscute52, trei provin de la sud de Carpaţi: două la Odaia Turcului şi o descoperire întâmplătoare la Căzăneşti (jud. Vâlcea) 53, asocierea lor cu ceramică de tip Glina fiind foarte probabilă. Celelalte cinci exemplare se concentrează în jumătatea sud-estică a Transilvaniei, două putând fi puse în legătură cu aşezări de tip Wietenberg (Sighişoara54 şi Livezile55). Astfel şi în cazul secerilor de cupru sau bronz reţinem orizontul Glina ca fiind cel mai timpuriu în care asemenea piese îşi fac apariţia. Ele reprezintă de fapt transpunerea în metal a cuţitelor curbe din piatră şi silex (Krummesser), piese foarte frecvente în cadrul grupelor bronzului timpuriu din spaţiul carpato-dunărean56.

6. Daltă. Piesa este întreagă, bine păstrată; iniţial avea o patină verde-închis uniformă cu suprafeţe uşor exfoliate; în urma curăţării în cadrul laboratorului de restaurare metale a IAB, a căpătat o culoare auriu-închis. Dalta are un capăt ascuţit şi celălalt lăţit cu margini ridicate. Secţiunea în jumătatea ascuţită este rotundă, iar în jumătatea activă este rombică. Dimensiuni: L=19,2 cm; l tăiş=0,7 cm; gros.=0,5 cm; greut.=37,19 gr. (fig. 1/5). A fost găsită în S.A/1996, caroul 1, în colţul sud-estic, la -0.97 m, pe o dungă de arsură ce marchează baza stratului 2 al aşezării , în asociere cu ceramică de tip Glina. Prin marginile ridicate ale capătului lăţit, piesa este singulară din punct de vedere tipologic. Dălţi asemănătoare, dar nu identice, sunt cunoscute în mediu Coţofeni sau Glina (Căzăneşti, jud. Vâlcea, pct. Cărămidărie57 şi Platformă58), fiind caracteristice pentru bronzul timpuriu din zona noastră.

Prin context, piesele prezentate mai sus completează imaginea asupra obiectelor de metal care circulă în bronzul timpuriu în această zonă şi indică o anumită diversitate a contactelor şi relaţiilor comunităţilor respective cu arii culturale mai mult sau mai puţin învecinate. Cel puţin patru din cele şase piese de la Odaia Turcului provin din mediul Glina, număr destul de mare comparativ cu alte aşezări de acest tip, iar pumnalul cu limbă subţire la mâner este cel de-al şaptelea pumnal ce poate fi pus in legătură cu descoperiri de tip Glina59.

Interesant este faptul că cele şase pumnale publicate aparţin unor variante tipologice diferite. Cum am menţionat deja, pumnalul miniatural de la Braneţ sugerează contacte cu bazinul mijlociu al Dunării şi, mai departe, cu Europa Centrală, în timp ce piesele de la Căzăneşti şi Crivăţ cu spaţiul egeean; în fine, pumnalele cu limbă la mâner de la Glina şi Odaia Turcului indică legături cu spaţiul nord-pontic. De fapt, asemenea încercări, frecvente în literatura de specialitate, de a stabili zone de origine şi influenţă pentru diferite piese, sunt pur speculative şi se bazează, în cel mai fericit caz, pe un număr mai mare al pieselor respective în zonele considerate a fi de origine. În cazul de faţă, constatăm de fapt că cele mai apropiate tipare (din punct de vedere spaţial, cronologic şi tipologic) pentru pumnalele considerate a fi de origine sudică din mediul Glina, provin de la nord de aria Glina, din aşezări de tip Jigodin şi Copăceni60, iar pentru cele cu analogii în spaţiul nord-pontic, tipare găsim către vest, în aria Vu?edol61. Astfel, în loc de influenţe, importuri sau contacte, cred că avem de-a face mai degrabă cu o modă preluată şi răspândită de centre metalurgice, care produc piese cu o anumită semnificaţie şi încărcătură simbolică pentru persoanele şi comunităţile epocii respective.

Pentru bronzul timpuriu, pumnalul reprezintă cea mai răspândită armă din întreaga Europă, de la Atlantic până în Caucaz, astfel încât marea diversitate tipologică a acestui tip de piese apare ca firească. Se pare însă că funcţia şi semnificaţia pumnalelor sunt similare în întreg acest spaţiu, dacă avem în vedere contextele din care provin. Cele mai multe au fost găsite în morminte (aria Glockenbecher în Europa vestică şi centrală, aria Jamnaja în Europa sud-estică şi zona nord-pontică, observaţia fiind valabilă şi pentru spaţiul egeean), un număr însemnat provenind şi din aşezări. Se remarcă lipsa aproape completă a pumnalelor din depozite, situaţie care, cel puţin pentru spaţiul nostru, contrasteză cu cea a topoarelor cu gaură de înmănuşare transversală care provin aproape exclusiv din depozite şi decoperiri izolate. Este foarte probabil ca, aşa cum remarca Joseph Maran, cele două mari categorii de arme ale bronzului timpuriu (pumnalele şi topoarele cu gaură de înmănuşare transversală) să reprezinte simboluri cu înţelesuri diferite62. De fapt, prin contextele de descoperire, observăm că funcţia şi semnificaţia pumnalelor sunt similare atât în eneolitic cât şi în bronzul timpuriu, singurele diferenţe fiind de ordin tipologic63.



Anexă:



A. Lista topoarelor plate cu margini ridicate de tip Glina:

1. Boişoara (jud. Vâlcea). Descoperire izolată în albia pârâului Boişoara (C.Budoiaş, StVâlcene 5, 1982, p. 27, fig. 3).

2. Căzăneşti (jud. Vâlcea), pct. Cărămidărie. Descoperire întâmplătoare în cadrul unei aşezări cu ceramică de tip Coţofeni şi Glina, precum şi dintr-o fază târzie Verbicioara (Gh. Petre-Govora, Buridava 2, 1976, fig. 3/3; idem, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea, 1995, p. 27, fig. 3/3).

3-4. Crivăţ (or. Budeşti, jud. Călăraşi), pct. Islaz. Descoperiri întâmplătoare în zona unei aşezări de tip Glina (D. Berciu, SCIV 17, 3, 1966, p. 529, fig. 1/1; A. Vulpe, PBF IX, 2, 1970, p. 35, nr. 72, pl. 65/G; idem, PBF IX, 5, 1975, p. 64, nr. 326, pl. 36/326; D. Şerbănescu, G. Trohani, SCIVA 26, 4, 1975, p. 531, fig. 2/3).

5. Gemenea-Brătuleşti (com. Voineşti, jud. Dâmboviţa). Descoperire izolată (T. Muscă, Valachica 10-11, 1978-1979, p. 116, pl. 1/2).

6. Glina (jud. Ilfov). Descoperire sistematică (săpături) în cadrul unei aşezări de tip Glina (A. Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 64, nr. 327, pl. 36/327).

7. Odaia Turcului (com. Mătăsaru, jud. Dâmboviţa). Descoperire sistematică (săpături) în cadrul unei aşezări de tip Glina.

8. Prundu (jud. Giurgiu), pct. Botul Ursoaicei. Descoperire sistematică (săpături) în cadrul unei aşezări de tip Glina (S. Morintz, B. Ionescu, SCIV 19, 1, 1968, p. 118; A. Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 64, nr. 328, pl. 36/328; D. Şerbănescu, G. Trohani, SCIVA 26, 4, 1975, p. 529-530, fig. 2/4).

9-10. Râncăciov (com. Călineşti, jud. Argeş), pct. Dealul Săracului. Depozit descoperit întâmplător compus din două topoare plate de tip Glina şi un topor cu gaură de înmănuşare transversală de tip Izvoarele (A. Vulpe, Thraco-Dacica 9, 1988, p. 207, fig. 1/2, 3).

11. Râşnov (jud. Braşov), pct. Cetatea Feudală. Descoperire sistematică (săpături) în cadrul unei aşezări de tip Schneckenberg; piesa (ca dealtfel întreg materialul de tip Schneckenberg) se afla în poziţie secundară, depunerea din bronzul timpuriu fiind deranjată de contrucţia fortificaţiei medievale (F. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, Braşov, 2004, p. 28. fig. 22/2).

12. Sfântu Gheorghe (jud. Covasna), pct. Örkö. Descoperire întâmplătoare în zona aşezării de tip Schneckenberg (M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. ?skor, Cluj, 1942, p. 146, fig. 305; A. Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 64-65, nr. 329, pl. 36/329).

13. Verbicioara (com. Verbiţa, jud. Dolj), pct. La Trestii. Descoperire sistematică (săpături) în cadrul unei aşezări; piesa a fot găsită la baza stratului Verbicioara şi imediat deasupra celui Glina (D. Berciu, SCIV 12, 2, 1961, p. 231, fig. 1/3; idem, Dacia NS 5, 1961, p. 128, 150, fig. 1/3; A. Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 65, nr. 330, pl. 36/330).



B. Lista pumnalelor cu limbă subţire la mâner şi lama cu secţiune lenticulară, din spaţiul carpato-dunărean:

1. Băile Herculane, jud. Caraş-Severin, pct. Peştera Hoţilor. Descoperire sistematică (săpături) în nivelul h4 în asociere cu ceramică de tip Coţofeni (Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976, p. 17, pl. 8/26).

2. Crăciunel (com. Ocland), jud. Harghita. Descoperire întâmplătoare, cercetare la faţa locului Z. Székely; probabil făcea parte din inventarul unui mormânt tumular care se datează, cel mai probabil, în perioada timpurie a epocii bronzului (Z. Székely, SCIV 6, 3-4, 1955, p. 860, fig. 9/4).

3. Cugir, jud. Alba, pct. Pârâul Bugului. Descoperire întâmplătoare în 1973; piesa făcea parte dintr-un depozit databil în hallstattul timpuriu (seria Cincu-Suseni) (Ciugudean, Aldea, în T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien II, Bistriţa/Cluj-Napoca, 2005, p. 98 (nr. 20), fig. 8/1).

4. Mihai Viteazu, jud. Constanţa, Descoperire întâmplătoare, cercetare la faţa locului M. Irimia; probabil făcea parte din inventarul unui mormânt tumular de tip Jamnaja (Irimia, SCIVA 32, 3, 1981, p. 347 urm, fig. 2/2).

5. Odaia Turcului (com. Mătăsaru), jud. Dâmboviţa). Descoperire sistematică (săpături) în 1981, probabil într-un nivel cu ceramică de tip Glina.

6. Taraclia, Basarabia. Descoperire sistematică (săpături); făcea parte din inventarul unui mormânt tumular de tip Jamnaja (Agul’nikov, în Severnoe pri?ernomor’e: ot eneolita k anti?nosti, Tiraspol, 2002, p. 88 urm, fig. 4/3).

7. Târpeşti, jud. Neamţ, pct. Râpa lui Bodai. Descoperire sistematică (săpături) într-un nivel cu ceramică de tip Noua şi, probabil, din bronzul timpuriu (Marinescu-Bîlcu, Târpeşti. From Prehistory to History in Eastern Romania, BAR International Series 107, 1981, p. 104, fig. 215/6).



C. Lista pumnalelor miniaturale cu placă arcuită semicircular şi secţiunea lamei lenticulară, din spaţiul carpato-dunărean:

1. Beloti?, Serbia, pct. Šumar. Descoperire sistematică (săpături); făcea parte din inventarul unui mormânt tumular databil în bronzul timpuriu (M. şi D. Garašanin, Zbornik Beograd 1, 1958, p. 20, fig. 2).

2. Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin. Descoperire întâmplătoare în zona unei aşezări de tip Coţofeni (Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976, p. 17, pl. 8/28).

3. Braneţ (com. Bârza), jud. Olt. Descoperire sistematică (săpături) într-un nivel cu ceramică de tip Glina (Ulanici, CAMNI 2, 1976, p. 54, fig. 18/3).

4. Mokrin, Serbia. Descoperire sistematică (săpături); piesa făcea parte din inventarul M. 168, mormânt de tip Periam-Pecica (Jovanovi?, în Mokrin II. Early Bronze Age Necropolis, Beograd, 1972, p. 30. pl. I/3).

5. Odaia Turcului (com. Mătăsaru), jud. Dâmboviţa. Descoperire sistematică (săpături) într-un nivel cu ceramică de tip Odaia Turcului (Tudor, Dacia NS 26, 1982, p. 67, fig. 6/19).



D. Lista secerilor arhaice cu capătul mânerului lăţit:

1. Căzăneşti (jud. Vâlcea), pct. Cărămidărie. Descoperire întâmplătoare în cadrul unei aşezări cu ceramică de tip Coţofeni şi Glina, precum şi dintr-o fază târzie Verbicioara (Gh. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea, 1995, p. 37, fig. 2/4).

2-3. Deva (jud. Hunedoara), pct. Cetăţuia. Depozit descoperit întâmplător compus din două seceri (dintre care una fragmentară) şi zece colane (I. Nestor, Dacia 9-10, 1941-1944, p. 165 urm, fig. 3; M. Petrescu-Dîmboviţa, PBF XVIII, 1, 1978, p. 9, nr. 1-2, pl. 18 A).

4. Jud. Braşov. Seceră ale cărei loc şi condiţii de descoperire nu se cunosc (inedită)64.

5. Livezile (jud. Alba), pct. Obârşie. Descoperire întâmplătoare în cadrul unei aşezări cu fragmente ceramice de tip Coţofeni şi Wietenberg (N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, UPA 19, Bonn, 1994, p. 233, pl. 149/7).

6-7. Odaia Turcului (com. Mătăsaru), jud. Dâmboviţa. Descoperiri sistematice (săpături), una dintre piese provenind din cadrul aşezării de tip Glina.

8. Sighişoara (jud. Mureş), pct. Dealul Turcului. Descoperire întâmplătoare în zona cunoscutei aşezări de tip Wietenberg (K. Horedt, Dacia NS 4, 1960, p. 129, fig. 13/1; Petrescu-Dîmboviţa, PBF XVIII, 1, 1978, p. 9, nr. 3, pl. 278/3; N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, UPA 19, Bonn, 1994, p. 233, pl. 130/2).

1 Pentru informaţii privind săpăturile, stratigrafia şi descoperirile de la Odaia Turcului, vezi E. Tudor, Dacia NS 26, 1982, p. 59 urm şi R. Băjenaru, Apulum 39, 2002, p. 107 urm.
2 Nu au fost efectuate analize metalografice pentru niciuna dintre aceste piese.
3 A. Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 64 urm.
4 Ibidem.
5 Cele mai multe au o formă trapezoidală cu tăiş evazat (Boişoara, Prundu, Sf. Gheorghe), una din piesele de la Crivăţ şi cele de la Gemenea-Brătuleşti şi Râşnov având colţurile cefei ridicate. Remarc de asemenea apropierea tipologică dintre exemplarele găsite la Glina şi Verbicioara, prin aspectul lor pătrăţos şi margini puţin reliefate, precum şi dintre exemplarele cu laturile arcuite concav de la Crivăţ şi Râncăciov (pentru sursele fiecărei descoperiri vezi Anexă, pct A).
6 Vulpe, op. cit.
7 Idem, Thraco-Dacica 9, 1988, p. 207, fig. 1/2, 3.
8 C. Budoiaş, StVâlcene 5, 1982, p. 27, fig. 3
9 D. Berciu, SCIV 17, 3, 1966, p. 529, fig. 1/1; D. Şerbănescu, G. Trohani, SCIVA 26, 4, 1975, p. 531, fig. 2/3. Prima piesă a fost publicată de Berciu ca făcând parte dintr-un depozit care mai cuprindea un topor cu gaură de înmănuşare transversală de tip Veselinovo şi un pumnal cu nervură mediană lată. Ele au fost găsite însă la date diferite, în zone diferite ale pintenului de terasă, astfel încât este puţin probabil ca piesele respective să constituie un depozit (vezi critica descoperirii la Vulpe, PBF IX, 2, 1970, p. 35 urm, nr. 72).
10 T. Muscă, Valachica 10-11, 1978-1979, p. 116, pl. 1/2.
11 Gh. Petre-Govora, Buridava 2, 1976, fig. 3/3; idem, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea, 1995, p. 27, fig. 3/3.
12 Vulpe, PBF IX, 5, 1975, p. 64, nr. 327, pl. 36/327.
13 Ibidem, nr. 328, pl. 36/328; Şerbănescu, Trohani, op. cit. (supra nota 9), p. 529-530, fig. 2/4
14 F. Costea, Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, Braşov, 2004, p. 28, fig. 22/2.
15 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. ?skor, Cluj, 1942, p. 146, fig. 305; Vulpe, op. cit., p. 64-65, nr. 329, pl. 36/329.
16 Berciu, SCIV 12, 2, 1961, p. 231, fig. 1/3; idem, Dacia NS 5, 1961, p. 128, 150, fig. 1/3.
17 Pentru aşezare vezi Berciu, SCIV 17, 3, 1966, p. 529 urm.
18 Pentru aşezare vezi Z. Székely, Materiale 3, 1957, p. 149 urm; idem, StComSf.Gheorghe, 1973, p. 133 urm; Zs. Székely, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei, BiblThracologica 21, Bucureşti, 1997, p. 37 urm.
19 I. Nestor, PZ 19, 1928, 3-4, p. 110 urm, fig. 2/c-d; 6-7; idem, Dacia 3-4, 1927-1932 (1933), p. 226 urm, fig. 7-8.
20 Din descrierea dată de Berciu rezultă că toporul se asociază, cel mai probabil, cu ceramică Verbicioara timpurie (Berciu, SCIV 12, 2, 1961, p. 231; idem, Dacia NS 5, 1961, p. 128, 150), mai ales că la Verbicioara locuirea de tip Glina nu formează o depunere distinctă din punct de vedere stratigrafic (Berciu ş. a, SCIV 2, 1, 1951, p. 238).
21 Supra nota 18; E. Zaharia, Thraco-Dacica 11, 1990, p. 33 urm.
22 Costea, Cumidava 5, 1971, p. 737 urm, fig. 1; 2/1, 5-6.
23 Ibidem, fig. 2/2-3.
24 Practic în toate cele cinci aşezări din Muntenia şi Oltenia în care s-au găsit topoare de acest gen este prezentă şi ceramica de tip Glina.
25 În literatura de specialitate piesele de acest tip apar publicate sub diverse denumiri care indică şi posibila lor funcţionalitate: pumnal, cuţit (Messer), cuţit-pumnal (Dolchmesser), vârf de săgeată sau vârf de lance. Plecând de la definiţia dată de Gretel Gallay (PBF VI, 5, 1981, p. 4) conform căreia orice lamă cu două tăişuri (secţiune transversală simetrică) care nu depăşeşte 40 cm în lungime se încadrează în categoria pumnalelor, înclin să atribui şi piesa de faţă acestui tip de armă.
26 M. Y. Videiko, în Baltic-Pontic Studies 3, 1995, p. 125, fig. 69/aq. De fapt cele mai timpurii piese de acest gen par a fi cele din Mesopotamia, din contexte Dinastic timpuriu I şi II (către mijlocul mil. IV î. Ch.) – de exemplu cele găsite la Het Qasim şi Tell A?rab (M. Müller-Karpe, Jahr.RGZM 42, 1, 1995 (1996), p. 276, fig. 14/2-5). În scurt timp ele vor deveni frecvente în spaţiul nord-caucazian, nord-pontic şi la Dunărea de Jos (vezi infra nota 28).
27 P. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976, p. 17, pl. 8/26.
28 Pumnalele cu limbă la mâner, lama foliformă, triunghiulară, mai rar dreptunghiulară, şi secţiune lenticulară, reprezintă descoperiri obişnuite în inventarele mormintelor de tip Jamnaja şi Katakombnaja (de exemplu A. M. Tallgren, ESA 2, 1926, p. 52 urm, fig. 38/3, 5; 39/1; A. Häusler. JschrMitteldtVorgesch. (Halle) 48, 1964, p. 70 urm, fig. 2; A. L. Ne?itailo, Svjazi naselenija stepnoi Ukrainy i severnogo Kavkaza v epohu bronzy, Kiev, 1991, p. 35 urm, fig. 8). O primă încercare de tipologie a pieselor din zona nord-pontică, la S. N. Korenevskij, SovArh 2, 1978, p. 33 urm. Cele mai bune analogii ale pumnalului de la Odaia Turcului se regăsesc printre piesele grupei a 4-a (Ibidem, p. 42, fig. 8/6-7, 23, 57 etc).
29 M. Irimia, SCIVA 32, 3, 1981, p. 347 urm, fig. 2/2.
30 S. M. Agul’nikov, în Severnoe pri?ernomor’e: ot eneolita k anti?nosti, Tiraspol, 2002, p. 88 urm, fig. 4/3; V. Derga?ev, PBF XX, 9, 2002, p. 30 (nr. 82), pl. 20/B 2. Piesa este însă de dimensiuni mult mai mari (13,4 cm lungime).
31 J. Hampel, A bronzkor emlekéi Magyarhonban (III), Budapesta, 1896, pl. 225/4.
32 S. Marinescu-Bîlcu, Târpeşti. From Prehistory to History in Eastern Romania, BAR International Series 107, 1981, p. 104, fig. 215/6. În aşezare s-au găsit şi fragmente ceramice încadrabile în bronzul timpuriu, atribuite de către F. Burtănescu grupului Târpeşti (Burtănescu, Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi şi Prut, BiblThracologica 37, Bucureşti, 2002, p. 161 urm). Prin analogiile pe care le are, pare mult mai probabil ca pumnalul să aparţină acestei locuiri.
33 Z. Székely, SCIV 6, 3-4, 1955, p. 860, fig. 9/4.
34 Zs. Székely, op. cit. (supra nota 18), p. 67, fig. 91/7.
35 A. C. Florescu, Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Aşezări şi necropole, CCDJ 9/BiblThracologica 1, Călăraşi, 1991, p. 159 (nr. 655), fig. 209/5, cu menţiunea că desenul este greşit, piesa neavând nervură mediană.
36 M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti, 1977, p. 91, pl. 135/4; H. Ciugudean, I. A. Aldea, în T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien II, Bistriţa/Cluj-Napoca, 2005, p. 98 (nr. 20), fig. 8/1.
37 A. Leskov, PBF XX, 5, 1981, p. 8 urm (nr. 4), pl. 2/19-26.
38 Ibidem, pl. 2/19.
39 Praistorija Jugoslavenskih Zemlja. Eneolit, 3, 1979, pl. 43/1-2; M. Kuna, Godišnjak Sarajevo 19, 1981, pl. 25/14.
40 O discuţie sumară în acest sens, cu bibliografia, la Vulpe, Bul.Muz. T. Antonescu (Giurgiu) 2-4, 1996-1998, p. 25 urm.
41 Tudor, op. cit. (supra nota 1), p. 67, fig. 6/19.
42 A. Ulanici, CAMNI 2, 1976, p. 54, fig. 18/3.
43 Roman, op. cit. (supra nota 27), p. 17, pl. 8/28.
44 Gh. Petre-Govora, SCIV 21, 3, 1970, p. 485. fig. 2/2; idem, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea, 1995, p. 37, fig. 2/2.
45 M. şi D. Garašanin, Zbornik Beograd 1, 1958, p. 20, fig. 2.
46 Apropierile între pumnalele de la Braneţ, Odaia Turcului şi Beloti? au fost deja menţionate de I. Motzoi-Chicideanu, Gh. Olteanu. SCIVA 51, 1-2, 2000, p. 27. Piesa din M. 5 de la Mokrin la care mai fac trimitere autorii este o variantă uşor diferită, lama având o nervură mediană destul de pronunţată. Mai apropiată tipologic de piesa noastră îmi pare pumnalul din M. 168 de la Mokrin, care are placă rotunjită, secţiunea lamei lenticulară şi care măsoară 7,5 cm lungime (B. Jovanovi?, în Mokrin II. Early Bronze Age Necropolis, Beograd, 1972, p. 30. pl. I/3).
47 J. Vladár. PBF VI, 3, 1974, p. 30 (nr. 51), pl. 3/51. Menţionez că piesa nu este singulară în zonă, însă se apropie cel mai mult din punct de vedere tipologic de cea de la Odaia Turcului.
48 Gallay, op. cit. (supra nota 25), p. 53 (nr. 148), pl. 7/148; p. 54 (nr. 157), pl. 7/157; p. 65 (nr. 180-181), pl. 8/180-181; niciuna din piese nu măsoară mai mult de 7 cm lungime.
49 S. Gerloff, PBF VI, 2, 1975, p. 161 (nr. 247), pl. 23/247 (5,4 cm lungime).
50 P. Harbison, PBF VI, 1, 1969, p. 8-9 (nr. 14, 20), pl. 1/14, 20 (ambele de cca. 7,5 cm lungime).
51 Petrescu-Dîmboviţa, PBF XVIII, 1, 1978, p. 8-10.
52Vezi Anexă, pct. D.
53 Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea, 1995, p. 37, fig. 2/4.
54 K. Horedt, Dacia NS 4, 1960, p. 129, fig. 13/1; Petrescu-Dîmboviţa, op. cit., p. 9, nr. 3, pl. 278/3; N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, UPA 19, Bonn, 1994, p. 233, pl. 130/2.
55 Boroffka, op. cit., p. 233, pl. 149/7.
56 Horedt, op. cit.
57 Petre-Govora, op. cit., p. 37, fig. 2/1.
58 Idem, Buridava 2, 1976, fig. 1/11.
59 Pe lângă cele de la Odaia Turcului şi Braneţ menţionate în studiul de faţă (Anexa B/5, C/3), un pumnal cu limbă la mâner provine de la Glina (Nestor, Istoria României I, Bucureşti, 1960, p. 91, fig. 17/5), altul, neilustrat şi nedescris, a fost găsit întâmplător într-o aşezare de tip Glina de la Brezoaele, jud. Dâmboviţa (informaţii amabile E. Alexandrescu-piesa se află la MNIR); două piese din context Coţofeni sau Glina provin de la Căzăneşti, jud. Vâlcea (supra nota 44), iar un alt pumnal găsit întâmplător la Crivăţ, jud. Călăraşi ar putea fi pus în legătură cu aşezarea de tip Glina din pct. Islaz (Berciu, op. cit.-supra nota 9-fig. 1/2).
60 Este vorba de aşezările de la Leliceni, jud. Harghita (P. Roman, A. Dodd-Opriţescu, Pál János, Beiträge zur Problematik der schnurverzierten Keramik Südosteuropas, Mainz am Rhein, 1992, p. 158-158, fig. 80/4a-c) şi Fântânele, jud. Cuj (M. Rotea, Thraco-Dacica 14, 1993, pl. 13/9).
61 Supra nota 39.
62 Maran, în R. M. Boehmer, J. Maran (ed.), Lux Orientis. Archaölogie zwischen Asien und Europa. Festschrift für Harald Hauptmann, Rhaden/Westf., 2001, p. 282.
63 Pentru cele mai timpurii pumnale din zona noastră, vezi I. Vajsov, PZ 68, 1, 1993, p. 103 urm.
64 Piesa se păstrează în colecţiile Muz. Braşov (fără număr de inventar) şi mi-a fot arătată de colegul Florin Moţei, căruia îi mulţumesc. Are capătul lăţit în ambele direcţii, iar arcuirea lamei o apropie tipologic de piesa de la Sighişoara-Dealul Turcului.