Archaeology.ro

CIMITIRUL DIN EPOCA BRONZULUI DE LA CÂRLOMĂNEŞTI
-LA ARMAN
(Campania 2003)

Ion Motzoi-Chicideanu, Dorin Sârbu, Mihai Constantinescu, Nicu Sultana

Printer version

     Staţiunea din epoca bronzului de la Cârlomăneşti-Cetăţuia este cunoscută de mai multă vreme, prin cercetările arheologice întreprinse de-a lungul mai multor campanii fiind indentificată o locuire aparţinând culturii Monteoru1 . În 1975, chiar în cadrul aşezării, fusese descoperit un mormânt de copil atribuit locuirii corespunzătoare fazei Monteoru IIa2 , care, o bună bucată de vreme, a constituit singura descoperire funerară din epoca bronzului de la Cârlomăneşti.

    După exact două decenii de la întreruperea lor, în toamna lui 2001 au fost reluate săpăturile arheologice în staţiunea de la Cârlomăneşti. Cu această ocazie, în urma unei sesizări locale, s-a făcut o cercetare de teren în zona de sud-vest a satului Cârlomăneşti, în punctul La arman situat, în linie dreaptă, la circa 400 m sud-vest de aşezarea din punctul Cetăţuia ce făcuse obiectul săpăturilor menţionate. Punctul La arman a mai fost cercetat în 1975, printr-un sondaj restrâns, fiind descoperite resturi de locuire aparţinând sfârşitului culturii Monteoru, ulterior atribuite aspectului cultural Petrişoru-Racoviţeni de la finele epocii bronzului în Muntenia3 .

    Din punct de vedere geo-morfologic punctul La arman este situat pe un platou desprins din terasa dreaptă a Buzăului în zona în care acesta primeşte apele Nişcovului, ultimul său afluent pe dreapta înainte de ieşirea din zona de dealuri. Platoul, de o formă neregulată, este pe alocuri delimitat de restul terasei prin mai multe viroage, dintre care una, mai largă, îl desparte spre est-nord-est de Cetăţuie, iar altele sunt folosite şi astăzi ca drumuri (Fig. 1). În ultimii ani câţiva localnici au cules din malul unei asemenea uliţe, în locul unde acesta avea peste 2 metri înălţime, materiale arheologice. Cu această ocazie au fost observate mai multe oseminte umane, de lângă care au fost adunate o ceaşcă cu două torţi, un vas mai mic şi un fragment de colan din metal (bronz ?) cu un capăt răsucit4 . În Septembrie 2001 s-au putut observa în mal trei morminte de inhumaţie, dintre care două drastic deranjate. Cel de al treilea se păstra ceva mai bine, în mal fiind vizibilă doar calota craniană, ceea ce indica că restul mormântului nu era deranjat. La suprafaţă se găsesc cioburi moderne, aduse cu gunoiul de grajd, terenul fiind astăzi cultivat. Ceva mai rar se găsesc şi cioburi preistorice, dintre care se remarcă cele cu suprafaţa brăzdată cu măturica. În cursul cercetărilor din punctul Cetăţuia singura descoperire cu caracter mortuar fiind reprezentată de mormântul din aşezare, rămânea ca o datorie a colectivului de cercetare identificarea ansamblurilor funerare corespunzătoare locuirilor din epoca bronzului. În aceste condiţii descoperirea unui complex funerar în preajma staţiunii din punctul Cetăţuia, ca şi faptul că acesta se găseşte într-o bună relaţie stratigrafică cu o locuire monteoreană târzie de pe platou, a oferit un bun prilej de cercetare. Din păcate, datorită faptului că suprafaţa Armanului este cultivată, în anul 2001 nu s-a putut efectua decât un sondaj restrâns al cărui scop era salvarea unui mormânt5 . Doi ani mai târziu, în Septembrie 2003, s-a făcut o reverificare a amplasării obiectivului arheologic şi raportarea lui la ridicarea topografică efectuată la comanda Muzeului Judeţean Buzău. Cimitirul identificat a constituit obiectivul unor săpături de salvare, prima campanie având loc în intervalul 11 Septembrie - 11 Octombrie 2003.

    Locul denumit La Arman se găseşte la marginea sud-vestică a platoului menţionat, pe terasa nordică a Nişcovului, ridicată deasupra luncii râului cu circa 60 m. În prezent terenul este împărţit în loturi personale cultivate cu porumb fapt care a limitat cercetarea arheologică. Către vest Armanul este tăiat de o viroagă, astăzi uliţă a satului Cârlomăneşti. Viroaga s-a lărgit cu vremea, iar de 4-5 ani în urmă a fost amenajată cu bulldozerul în mai multe rânduri. Ca urmare, marginile drumului au astăzi înfăţişarea unor maluri înalte de circa 2-3 m, în cel dinspre răsărit fiind observate şi culese de către localnici oseminte umane. Dincolo de drum, spre vest, în spatele unor gospodării actuale platoul se continuă circa 50-100 m până la o altă viroagă, mai largă, care constituie limita sa apuseană.

    Cimitirul identificat pe Arman, se află destul de aproape de staţiunea monteoreană din punctul Cetăţuia. Se conturează astfel problema raportului dintre cimitirul identificat pe Arman şi locuirea de pe Cetăţuie. Primele obiective avute în vedere în campania 2003 au fost stabilirea limitelor zonei funerare, evidenţierea etapelor de înmormântare, particularităţile obiceiurilor mortuare ale cimitirului. Răspunsurile la aceste întrebări depind însă de extinderea cercetărilor, campania din 2003 constituind doar un început. O altă problemă care a stat în faţa colectivului arheologic în cursul campaniei 2003 este aceea a locuirii aparţinând unei etape finale a culturii Monteoru. Încă din 1975 A. Oancea menţiona o aşezare pe platoul La Arman, caracterizată prin ceramică striată şi pe care o atribuia “aspectului Petrişoru-Racoviţeni”. În 1980-1981 unul dintre noi a făcut câteva cercetări de suprafaţă pe Arman găsind mai multe cioburi cu Besenstrich şi chiar un omoplat de vită cu cavitatea glenoidă crestată, piesă ce asigură contemporaneitatea acestei locuiri cel puţin cu prima etapă a culturii Noua. În 2001 a mai fost cercetat superficial, prin taluzarea malului, şi un complex adâncit în pământ, cu mult material ceramic şi oase de animale. Întregul material ceramic era puternic ars secundar, în complex mai fiind găsite bucăţi masive de chirpic, unele arse până la zgurificare6 .

    In toamna 2001 a fost salvat M. 1, descoperit la -1.10 m de la nivelul actual de călcare. Mormântul fusese parţial deranjat, craniul fiind vizibil în malul drumului. În umplutura gropii ca şi pe fundul ei au fost găsite mai multe pietre de râu. Pe fundul gropii se găsea un schelet aşezat chircit pe partea stângă cu craniul către SV. În dreptul feţei se găsea o ceaşcă cu două torţi supraînălţate, trase din buză şi decorată cu incizii. În dreptul vertebrelor cervicale a fost descoperit un colan din categoria Ösenhalsringe, iar sub craniu un Lockenring şi un fragment de brăţară, toate din Cu/bz (Fig. 3). Analiza antropologică a resturilor osteologice a relevant faptul că este vorba de un individ de sex feminin7 . Pe baza caracteristicilor de formă şi decor ale ceştii M.1 a fost atribuit stilului ceramic Monteoru Ic1.

    Î n campania din 2003, pentru cercetarea cimitirului a fost trasată o secţiune – S. II - cu dimensiunile 17.5 x 4 m, orientată aproximativ V-E, perpendiculară pe uliţa actuală, în dreptul gospodăriei Marian Sandu. Locul exact al amplasării secţiunii a fost determinat de prezenţa în marginea drumului a unui alt mormânt de inhumaţie deja deranjat parţial. Imediat după trasarea secţiunii a fost materializată în teren o axă de triangulaţie orientată N-S. Cum posibilitatea amplasării unor borne permanente era exclusă, terenul fiind cultivat, poziţia axei de triangulaţie a fost fixată pe plan prin raportarea la 3 stâlpi din beton din gardul de S al gospodăriei Petre Marina. Pe baza axei de triangulaţie s-a redactat un plan general la scara 1/200 pe care a fost trasat amplasamentul secţiunilor S. I/2001 şi S.II/2003, gardul de beton al gospodăriei P. Marina şi drumul de căruţe care traversează Armanul de la N la S, toate raportate la traseul uliţei amenajate cu bulldozerul (Fig. 2). În cursul cercetării s-a mai efectuat şi o verificare de suprafaţă pe terenul aflat la vest de gospodăriile Marian Sandu şi Ioan Toşu, situat pe un pinten desprins către S din terasa înaltă a Nişcovului. La suprafaţă se găsesc cioburi preistorice şi o cantitate remarcabilă de bolovani de râu, ultimii indicând prezenţa unor complexe arheologice. De altfel şi din spusele localnicilor, cu prilejul unor săpături cu caracter gospodăresc, de-a lungul anilor s-au găsit “oale, oase şi cenuşe”. Pe baza acestor informaţii şi a observaţiilor din teren este posibil ca necropola identificată pe Arman să fie întinsă mai spre vest şi mai spre nord, parţial sub câteva din gospodăriile satului Cârlomăneşti 8.

    Din punct de vedere stratigrafic situaţia se prezintă astfel: sub un sol negru, afânat de arături, gros de circa 0.20-0.25 m, se întinde o depunere de pământ negru cenuşos cu material arheologic reprezentat prin fragmente ceramice, bucăţi de chirpic, oase de animale şi pietre de râu. Grosimea acestei depuneri este de circa 0.30 m. Imediat sub ea se găseşte un sol cafeniu la culoare, lutos şi dur, fără material arheologic. Grosimea acestei depuneri este, în medie, de 0.40 m, sub ea găsindu-se un loess galben. În depunerea neagră-cenuşoasă au fost înregistrate pe câteva planuri aglomerări de material arheologic, care însă nu constituiau complexe distincte. După materialul ceramic, depunerea respectivă aparţine unei etape finale a culturii Monteoru, caracterizată fiind prin prezenţa unor cioburi din pastă cu cioburi pisate, cu suprafaţa brăzdată de striuri. Formele care au putut fi identificate sunt borcanul cu margine simplă, uneori cu brâu sub buză, simplu sau alveolat, castroane din pastă de calitate mai bună, cu corp semisferic, cioburi cu decor tipic stilului MIIb. Singura piesă de metal este reprezentată printr-un buton din Cu/Bz. Rareori, antrenate de ganguri, au apărut cioburi de stil Ic1 sau Ic2. Subliniem faptul că nu a fost suprins nivelul de călcare corespunzător complexelor funerare suprapuse de stratul negru cenuşos.

În cursul cercetărilor din campania 2003 au fost suprinse mai multe complexe (Fig. 3) – morminte, gropi – după cum urmează:

    M. 2 – se găsea în malul de pe partea stângă a uliţei amenajată cu bulldozerul. Pentru cercetare s-a taluzat malul apoi a fost desenat şi ridicat scheletul. Datorită deranjamentelor recente craniul lipsea. Scheletul, aflat la – 1.41 m de la nivelul actual de călcare, se găsea chircit pe partea stânga, cu mâinile îndoite din cot şi cu palmele aduse în sus. Scheletul avea craniul îndreptat către SV (Fig. 4/1). În dreptul cefei se găsea o cupă cu corp globular şi cu marginea răsfrântă şi lăţită, care după decorul incizat aparţine “fazei” Monteoru Ib (Fig. 4/3). După ridicarea scheletului s-a taluzat malul din nou şi s-a observat că groapa mormântului, săpată de sub stratul cafeniu, era în trepte, în sensul că de la groapa iniţială s-a mai săpat în jos, pe fundul treptei a doua fiind depus scheletul (Fig. 4/2).

    M. 3 – se găsea tot în mal, la – 0.95 m de la nivelul actual de săpare, fiind puternic deranjat. Din oase se mai păstrau doar tarsienele, metatarsienele şi falangele ambelor picioare. S-a putut deduce că scheletul a fost aşezat tot pe partea stângă, foarte probabil cu craniul către SV. Nu au fost descoperite elemente de inventar.

    M. 4 - a apărut la -0.45 m de la nivelul actual de săpare, în colţul de SV al secţiunii, sub forma unei grămezi de bolovani de râu, deasupra cărora se găsea un bolovan din conglomerat. Deasupra pietrelor s-au găsit doi molari de cabalină şi o roată de car, miniaturală, din lut (Fig. 5/1). În ce măsură roata miniaturală şi molarii de cabalină aparţin mormântului este mai greu de precizat fiind deschisă posibilitatea ca ele să reprezinte resturi ale stratului de locuire care a suprapus mormintele. După răzuială s-a conturat groapa, de formă ovală. Scheletul se găsea la adâncimea de – 0.57 m de la nivelul actual de săpare, chircit pe stânga cu craniul către SV, cu membrele inferioare îndoite din genunchi şi călcâiele aduse către şezut. Mâinile erau îndoite din cot cu palmele aduse spre faţă (Fig. 5/2. După demontare, sub craniu, lânga temporalul stâng, s-au găsit două inele de buclă din Cu/Bz (Fig. 5/3).

    M. 5 – a fost descoperit la – 0.37 m, sub forma unui grup de bolovani de râu şi a unuia din conglomerat, sub care se zăreau câteva oase. Parţial mormântul se găsea sub peretele de sud al secţiunii, astfel că s-a lărgit săpătura în acest loc. Peste grămada de bolovani de râu s-au găsit cioburi mici, bucăţi mici de chirpic, fragmente de oase de animal şi, din nou, o roată de car miniaturală din lut. Subliniez că peste bolovanul din conglomerat se găsea un ciob cu decor în relief tipic stilului Monteoru Ic2. Forma gropii în plan nu a fost surprinsă cu claritate, dar după aspectul grămezii de pietre, foarte probabil groapa era ovală. Sub pietre a fost descoperit un schelet de adult, chircit pe dreapta cu craniul către SV. Mâna dreaptă este îndoită din cot cu palma adusă spre faţă, iar cea stângă avea braţul paralel cu coloana vertebrală, iar antebraţul uşor îndoit din cot cu palma adusă sub genunchi (Fig. 6/1a-b). Peste bazin se găseau mai multe cioburi de la vase sparte din vechime, pe unul dintre ele păstrându-se un fragment de decor în relief care-l apropie de stilul Monteoru Ic2, iar altele provenite de la un vas de dimensiuni mari, dintr-o pastă cu cioburi pisate, arsă neuniform şi cu suprafaţa netezită. După cât s-a păstrat din profil, vasul, cu un prag la partea inferioară unde se găseşte şi o proeminenţă, ar fi putut fi un Spendegefäß (Fig. 6/2).

    M. 6 – a fost descoperit în taluzul uliţei, la circa 6 m nord de secţiune fiind parţial distrus. Se găseşte la – 0.65 m de la nivelul actual de călcare. Datorită faptului că mormântul era plasat într-o zonă cu multă vegetaţie – arbuşti – nu a putut fi cercetat.

    M. 7 – a fost descoperit la – 0. 45 m de la nivelul actual de călcare, în colţul de NE al sondajului S.I/2001. Groapa nu a putut fi surprinsă pe plan, dar se putea observa în profil că nu era adâncă decât de 0.25 m. Groapa a fost umplută cu bolovani de râu şi, din nou, cu unul din conglomerat. Sub pietre, la – 0.54 m, se găsea un schelet de copil, chircit pe stânga cu craniul către SV, într-o stare deosebit de precară de conservare. Nu a avut nici un fel de element de inventar.

    M. 8 – a apărut la - 0.40 m de la nivelul actual de săpare sub forma unei grămezi masive din bolovani de râu, care acopereau o suprafaţă rectangulară (Fig. 7/1). Colţul de NV era deranjat de Gr. 10a-b. După secţionare s-a observat că groapa, de formă ovală, fusese săpată în trepte, iar după depunerea cadavrului, a fost umplută cu pietre (Fig. 7/2a-b). Pe fund, la – 1.05-1.10 m, se găsea un schelet chircit pe stânga, cu craniul către SV. Membrele inferioare erau îndoite din genunchi, cu călcâiele aduse spre şezut. Membrele superioare lipseau, ca şi o parte din scheletul cranial, datorită unui gang de animal care a deranjat mormântul. În spatele scheletului, aproximativ în dreptul vertebrelor toracale, s-a găsit un Lockenring din Cu/bz(Fig. 7/3). Este posibil ca şi o brăţară simplă, cu capetele subţiate, descoperită într-un gang ce străbătea Gr. 10a să fi aparţinut acestui mormânt.

    M. 9 – a apărut sub forma unei grămezi mai mici din bolovani de râu, sub care, la – 0.77 m de la nivelul actual de săpare, se găseau fragmentele unui schelet de copil, deosebit de precar conservat. După fragmentele unor oase lungi - tibii şi peroneu – scheletul a fost aşezat chircit, dar nu se poate preciza pe ce parte. Orientarea este tot către SV (Fig. 8/1). Lângă fragmentele de cutie craniană se găsea o ceaşcă cu două torţi, nedecorată (Fig. 8/2 ).

M. 10 – a fost descoperit la -0.98 m de la nivelul actual de săpare. A avut o groapă rectangulară cu colţurile rotunjite, “căptuşită” pe margini cu bolovani de râu. În interior s-au găsit doar câteva fragmente de oase calcinate, dar dimensiunile lor sunt prea mici pentru a se putea stabili dacă este vorba de oase umane (Fig. 9/1). În schimb, aproape de latura de N s-a găsit o ceaşcă cu două torţi, întreagă, cu un decor din incizii şi impresiuni punctiforme, specific stilului Monteoru Ib (Fig. 9/2).

    M. 11 - a fost descoperit la – 0.91 m de la nivelul actual de săpare, scheletul fiind suprapus de doi bolovani mari de râu. Scheletul, al cărui craniu se găsea aşezat pe partea stângă, se găsea în decubit ventral, cu membrele inferioare îndoite din genunchi şi căzute pe stânga, iar cele superioare îndoite din coate cu palmele aduse către faţă. }i în acest caz orientarea scheletului era cu craniul către SV (Fig. 10/1). În gură s-au găsit două inele de buclă din Cu/bz (Fig. 10/2).

    M. 12/Cpl. 1 – a apărut la -0.23-0.25 m de la nivelul actual de săpare sub forma unei grămezi din bolovani de râu, de formă aproximativ circulară. Stratigrafic, complexul este suprapus de depunerea neagră-cenuşoasă, în acest loc, aproape de capătul vestic al S.II, stratul arabil fiind răzuit cu un bulldozer cu 2-3 ani în urmă. Deasupra complexului, în depunerea neagră-cenuşoasă au fost găsite cioburi şi oase de animale. După secţionare s-a observat că groapa avea o formă aproximativ cilindrică (Fig. 11/1). După curăţare s-a observat că în centru se găsea o mandibulă de animal, probabil cabalină, iar sub ea o ceaşcă cu două torţi trase din buză şi supraînălţate, cu un decor tipic stilului Monteoru Ic2 (Fig. 11/2). La demontare s-a observat că unele pietre fuseseră trecute prin foc, iar printre ele s-au mai găsit aşchii de oase, un molar de carnivor şi un altul de ovicaprină. A fost considerat cenotaf şi a primit, ulterior, sigla M. 12.

    M. 13/Cpl. 2 – a apărut la -0.35-0.37 m de la nivelul de săpare sub forma unei grămezi din bolovani de râu, de formă aproximativ circulară. Către nord, complexul este suprapus parţial de profilul nordic al secţiunii. Din punct de vedere stratigrafic complexul este suprapus de stratul de sol negru-cenuşos. Aproximativ în mijlocul massei de pietre de râu s-a putut observa o alveolare în care s-a descoperit un ciob cu decor în relief de stil Monteoru Ic2. Dupa desenul de plan, complexul a fost secţionat şi s-a observat că groapa a avut în mijloc un soi de “puţ” circular, în profil silueta complexului relevând că groapa a avut o primă treaptă de la care s-a coborât în centru cu încă circa 40 cm (Fig. 12/1). Întreaga groapă a fost umplută cu bolovani de râu, iar pe fund s-a găsit o ceaşcă cu două torţi, cu un decor în relief, tipic Monteoru Ic2 (Fig. 12/2). Întregul complex a fost considerat un cenotaf şi a primit, ulterior, sigla M. 13.

    Cpl. 3 – a apărut la -0.44 m de la nivelul de săpare, sub forma unei grămezi mai mici de bolovani de râu. Grupul acesta de bolovani se găsea la circa 0.15-0.20 m spre SE de complexul anterior. La cercetare s-a dovedit că este un simplu grup alcătuit din 12 bolovani, foarte probabil risipiţi din Cpl. 2.

    Cpl. 4 – a apărut la circa 0.24-0.30 m de la nivelul de săpare fiind alcătuit din fragmente ceramice, mici bucăţi de chirpic, oase de animale şi ceva mai rare, pietre de râu. La cercetare s-a dovedit că este vorba de o alveolare a depunerii negre-cenuşii. Cele mai multe din fragmentele ceramice aparţinând acestui complex provin de la vase din pastă grosieră, cu suprafaţa brăzdată cu măturica. Pe această baza grupul de materiale poate fi atribuit locuirii din perioada târzie a epocii bronzului.

    Cpl. 5 – a apărut la – 0.40 m de la nivelul actual de săpare, parţial sub profilul de E al suprafeţei. Este constituit din bolovani de râu. Pentru cercetarea în suprafaţă s-a prelungit secţiunea, lăsându-se un martor pentru secţionarea complexului şi desenul de profil.

Ulterior s-a dovedit că este vorba de un mormânt de inhumaţie care a căpătat sigla M.8.

    Cpl. 6 – a apărut la – 0.35 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete circulare cu diametrul de 1.10 m şi o culoare neagră. După secţionare s-a constatat că este vorba de o groapă modernă.

    Cpl. 7 - a apărut la – 0.35 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete circulare cu diametrul de 1.00 m şi o culoare neagră. După secţionare s-a constatat că este de fapt o alveolare a stratului de pământ negru.

    Cpl. 8 – a fost descoperit la – 0.37 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei grămezi de pietre. Ulterior s-a dovedit a fi un mormânt de inhumaţie care a primit sigla M. 5.

    M. 14/Cpl. 9 – a fost descoperit la – 0.36 m de la nivelul actual de săpare, sub forma unui grup de pietre de formă aproximativ rectangulară. După ce a fost curăţat s-a făcut un desen la scara 1/10 şi apoi a fost secţionat. S-a observat că întregul complex avea o groapă puţin adâncă, umplută cu pietre de râu (Fig. 13/1). Pe fund, aproximativ la mijlocul complexului a fost descoperită o ceaşcă cu două torţi cu decor tipic Ic1 (Fig. 13/2). Pe această bază a fost socotit a fi un cenotaf şi a primit ulterior sigla M. 14.

    Cpl. 10a-b – a fost descoperit la – 0.40 m, sub forma unei pete circulare, de culoare cafenie pătată. Complexul, în fapt două gropi întretăiate, deranjau parţial, către E, amenajarea funerară a M. 8. La partea superioară s-au găsit bucăţi masive de chirpic arse secundar, uneori până la vitrifiere, bolovani de râu şi un fragment de râşniţă. Umplutura conţinea cioburi, unele cu Besenstrich, altele provenind de la castroane semisferice cu buza îngroşată şi două cioburi cu decor tipic Monteoru IIb. Într-un gang ce străbătea gropile s-a găsit o brăţară din Cu/bz, simplă, cu capetele ascuţite. Este posibil ca brăţara să fi aparţinut M. 8 care a fost deranjat de cele două gropi. Către fundul gropii 10a, în umplutura propriu-zisă, s-a descoperit un colan din Cu/Bz, cu capetele răsucite. Abia la fundul complexului şi pe profilul secţiunii acestuia s-a putut observa cu claritate că este vorba de două gropi, 10a străpunsă de 10b, cea de a doua situată către NV. Ambele gropi se lărgeau către fund, astfel că extremitatea estică a Gr.10a se găsea sub M. 8. Pe fundul Gr.10a s-au găsit mai multe oase de animal, dintre care se remarcă un craniu de ovicaprină şi o mandibulă de cabalină. După materialul ceramic gropile 10a-b aparţin locuirii monteorene târzii.

    M. 15/Cpl. 12 – a fost descoperit la – 0.42 m de la nivelul actual de săpare, sub forma unei grămezi de bolovani de râu ovală. Întregul complex se găsea într-o groapă adâncă de circa 0.10 m, săpată în stratul cafeniu. Sub pietre s-au găsit două cioburi mici atipice. A fost considerat un cenotaf şi a primit sigla M. 15.

    Cpl. 14 – a fost descoperit la – 0.60 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete aproximativ circulare, parţial sub profilul de sud al secţiunii. După secţionare s-a observat că este vorba de o groapă care se lărgea către fund. La partea superioară se găseau foarte multe bucăţi masive de chirpic, arse secundar uneori până la vitrifiere. Mai multe bucăţi de chirpic prezentau urme de făţuială. Materialul ceramic din groapă se caracterizează prin prezenţa cioburilor cu suprafaţa brăzdată de striuri – Besenstrich -, ceea ce indică că groapa aparţine locuirii monteorene târzii. În afara cioburilor din umplutură s-au mai adunat mai multe oase de animale, între care se remarcă o mandibulă de bovină.

    Săpăturile din punctul La Arman au dus la identificarea unui cimitir aparţinând epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru. Asupra întinderii sale, respectiv asupra numărului de înmormântări, este prea devreme să ne pronunţăm. Observaţiile de teren lasă să se bănuiască o întindere care cuprinde nu numai locul La arman, dar şi o bună parte din zona sudică a satului Cârlomăneşti, ceea ce este oarecum de aşteptat judecând după întinderea unora dintre cimitirele monteorene cunoscute9 .

    Cele 15 complexe funerare – morminte şi “cenotafe” –, plasate destul de apropiate unele de altele, nu au avut amenajări exterioare, întregul cimitir fiind plan. În ceea ce priveşte ritul funerar, se pune problema în ce măsură puţinele oase calcinate din M. 10 pot fi socotite drept resturi ale unui mormânt de incineraţie. Structura mormântului – cu o groapă rectangulară căptuşită cu bolovani - şi cantitatea mică de oase calcinate nu permit însă o asemenea interpretare, fiind mai degrabă vorba de un complex similar celorlalte “cenotafe”.

    Dintre particularităţile cimitirului se distinge în primul rând constanţa dispunerii scheletelor cu craniile către SV, practică mai puţin obişnuită la înmormântările monteorene cunoscute până astăzi10 . Cum însă cercetările sunt abia la început este prematură o discuţie mai detaliată pe această temă. Cu excepţia M. 5, toate înmormântările au avut scheletele dispuse chircite lateral pe stânga. În ce măsură aceste diferenţe de dispunere a cadavrelor – stânga sau pe dreapta - sunt în relaţie cu grupele de sex/vârstă se va putea stabili abia după diagnoza antropologică.

    O altă particularitate este dată de cele patru complexe – Cpl. 1/M. 12, Cpl. 2/M. 13, Cpl. 9/M. 14 şi Cpl. 12/M. 15 -, dintre care trei au avut câte un vas. Dintre acestea Cpl. 2/M. 13 avea o groapă cu treaptă, la fel cu M. 2 şi M. 8. Umplutură cu pietre de râu s-a găsit şi în cazul M. 8, iar celelalte morminte au avut amenajări cu pietre, fie sub forma unor grămezi – cazul mormintelor 4, 5, 7 şi 9 -, fie sub forma “căptuşirii” gropilor cu pietre – mormintele 1, 10 şi 11 -. Interpretarea ca “cenotafe” a unor complexe fără resturi osteologice descoperite în zone funerare preistorice este frecventă. Pentru cimitirul de la Arman pledează în acest sens asemănările de structură, eventual şi prezenţa inventarului ceramic la trei dintre presupusele cenotafe. Dar nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca aceste presupuse cenotafe să reprezinte, nu neapărat morminte simbolice, ci anume amenajări, desigur legate de obiceiurile mortuare, dovada în acest sens constând din prezenţa lor în interiorul unor zone funerare distincte, dar având semnificaţii ce nu pot fi surprinse arheologic.

    De asemeni mai trebuie remarcat obiceiul umplerii gropilor cu pietre. Prezenţa pietrelor în gropile funerare este binecunoscută în mediul monteorean, cum este cazul la Gura Văii 11, Pietroasa Mică12 sau la Coroteni 13. Dar practica rituală a umplerii întregii gropi funerare cu pietre de râu pentru mediul monteorean este atestată deocamdată într-un singur caz la Cândeşti, la M. 50014 . Morminte cu gropi umplute cu pietre se cunosc şi în mediul Mnogovalikovaja15 . Un alt element distinctiv îl constituie gropile cu trepte, fie că este vorba de morminte – M. 2 şi M. 8 -, fie că este vorba de cenotafe – Cpl. 2/M. 13 -. Gropi cu treaptă sunt menţionate din nou la Cândeşti16 , ele fiind bine cunoscute în mediul Mnogovalikovaja 17 , de unde, destul de probabil, au pătruns în mediile Monteoru.
Mormintele şi cenotafele descoperite se găsesc oarecum grupate, dovada fiind dată de distanţele mici la care află unele de altele. Este foarte posibil ca cele 15 complexe cu caracter funerar să fi constituit un “cartier” al cimitirului corespunzând unui anume segment al comunităţii respective, în acelaşi sens pledând oarecum şi inventarele mai deosebite, în special cel al M. 1.

    Judecând după ceramica descoperită în morminte, înmormântările identificate până acum pe Arman se întind în timp în intervalul corespunzând, în cronologia tradiţională, “fazelor” Monteoru Ic2-Ib. Este evident că în stadiul actual al cercetării nu se poate susţine că cimitirul a avut această durată, fiind de aşteptat înmormântări mai vechi sau mai noi. Un lucru pare însă cert şi anume că locuirea monteoreană târzie, documentată prin gropile 10a-b şi 14 ca şi prin complexul (groapă ?) identificat în 2001, constituie un terminus ante quem pentru funcţionarea cimitirului de la Arman. Raportarea necropolei la aşezarea monteoreană de pe Cetăţuie comportă unele semne de întrebare. Din ceea ce se cunoaşte până în prezent pe Cetăţuie lipsesc nivele cu ceramică aparţinând stilurilor Ic1-Ib, ceea ce ar părea să infirme corespondenţa dintre cele două obiective deşi foarte apropiate. Dar pe de altă parte suntem tot mai mult îndrituiţi să ne întrebăm în ce măsură stilurile ceramice Ic1 şi Ib18 reprezintă faze distincte ale culturii Monteoru sau tradiţii ceramice specifice grupei Monteoru doar în zona de Curbură a Carpaţilor19 .

    Privind în perspectivă, noul cimitir monteorean descoperit la Cârlomăneşti – La arman, se arată a fi foarte promiţător chiar dacă deocamdată numărul complexelor funerare este mic. Varietatea de ritual, inventarele mortuare, problemele pe care le ridică, toate vorbesc de la sine pentru importanţa descoperirii, motiv pentru care ne propunem reluarea cercetărilor.