Welcome
Content
    Studies
    Special
    sections
    Fieldwork
    Book reviews
Citation of Papers
Editorial Board
 
MARTIN BARTELHEIM, Studien zur böhmischen Aunjetitzer Kultur - Chronologische und chorologische Untersuchungen, UPA, Bd. 46, Bonn, 1998, Partea 1 (text): 328 p., 11 fig., 17 grafice, 23 diagrame: Partea 2 (ilustraţie): 48 planşe, 177 hărţi, 6 tabele.

În volumul 46 al prestigioasei seriei Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie este publicată disertaţia de doctorat a lui Martin Bartelheim, susţinută la Seminarul de Pre- şi Protoistorie al Universităţii Libere din Berlin, sub conducerea prof.dr. Bernhard Hänsel. Obiectul lucrării îl constituie cultura Aunjetitz, unul dintre cele mai importante şi mai îndelung cercetate fenomene arheologice ale epocii bronzului din Europa Centrală. Autorul s-a oprit doar asupra descoperirilor Aunjetitz din Boemia, o tratare amănunţită pe întreaga arie a culturii fiind practic imposibil de publicat, măcar din considerente de spaţiu. De altfel aria aleasă de M. Bartelheim reprezintă, din multe puncte de vedere, chiar miezul culturii Aunjetitz, documentarea bibliografică şi de teren în Cehoslovacia, în cadrul unei burse DAAD în 1987/1988, permiţându-i autorului cunoaşterea directă şi în detaliu a celei mai mari părţi a imensului materialului arheologic.
În prima parte, ce cuprinde textul propriu zis al lucrării, după un cuvânt înainte şi o introducere, este înfăţişat, succint, istoricul şi stadiul cercetării (p.9-12). Întregul material arheologic este apoi minuţios studiat tipologic, pe categorii - ceramică, arme, instrumente, piese de port - şi după materialul din care a fost confecţionat - metal, piatră, os/corn, chihlimbar, faianţă etc. (p.13-89). Rigurozitatea tipologiei îi permite apoi autorului să încerce, prin procedee statistice - analiză de corespondenţă şi înseriere -, stabilirea cronologiei interne a fenomenului Aunjetitz din Boemia (p. 90-156), fără a lăsa de-o parte relaţiile cu zonele imediat învecinate (Silezia, Moravia, Bavaria, Austria). Un loc aparte este acordat cimitirului de la Polepy, extrem de amănunţit analizat prin studiu planimetric şi înseriere. Studiul chorologic (p. 157-171), la fel de riguros întocmit şi susţinut de 177 de hărţi, ia în considerare atât materialul arheologic caracteristic, pe tipuri, cât şi modele funerare sau vestimentare, reuşind să stabilească, foarte convingător, diferenţele regionale. Concluziile lucrării (p. 181-183), sunt urmate de un rezumat în limba cehă, şi o bibliografie (p.187-221), trimiterile fiind făcute în text. Urmează apoi catalogul descoperirilor (p. 222-285) care cuprinde 902 localităţi, pentru multe dintre acestea fiind consemnate uneori mai multe descoperiri. Pentru fiecare descoperire se dă locul, districtul administrativ, condiţiile de descoperire şi caracterul acesteia, trimiterea la prima publicare, caracterul succint al catalogului fiind impus de numărul mare de descoperiri. Prima parte se încheie cu liste care, fie susţin diagramele şi graficele din text, fie cuprind materiale pe categorii, în corespondenţă cu hărţile de răspândire.
Partea a doua cuprinde exclusiv ilustraţia. Materialul arheologic este prezentat pe complexe, se adaugă apoi câteva planuri şi planşele tipologice. Partea principală o constituie numeroasele hărţi, foarte bine realizate, cu principalele cote de nivel, ilustrând răspândirea diferitelor categorii de material după condiţiile de descoperire. Tabelele combinatorii cu care se încheie lucrarea, sunt desigur foarte utile pentru înţelegerea cronologiei interne a culturii. Dar tocmai de aceea, având în vedere dimensiunile lor, ar fi fost necesară tipărirea lor sub formă de pliante, căci modul în care sunt prezentate, le face, din păcate, aproape ilizibile.
Lucrarea lui Martin Bartelheim este exemplară, fiind de pe acum una de referinţă pentru întreg bronzul central-european. Materialul arheologic pe baza căruia a fost scrisă cartea este impresionant şi efortul de a aduce la zi, la condiţiile de studiu modern, este mai mult decât lăudabil. Dar poate că ceea ce impresionează în primul rând este rigoarea metodologică a autorului. Mă refer atât la amănunţita şi bine închegata tipologie, cât şi la procedeele de înseriere şi studiu planimetric, deosebit de utile.
Fără îndoială autorul este primul ce trebuie feliciat, dar o bună parte din meritele lucrării se datoresc şi coordonatorului, aşa cum condiţiile grafice, excelente, ale publicaţiei sunt o dovadă a grijei editorilor seriei UPA.
Pentru specialiştii epocii bronzului din România, cartea lui Martin Bartelheim este mai mult decât utilă, nu numai pentru legăturile existente la aceea vreme cu spaţiul central european, dar şi prin exemplul metodologic.
Ion Motzoi-Chicideanu