|
 |
|
| Stéphane Vacher, Sylvie Jérémie, Jérôme Briand, Amérindiens du Sinnamary (Guyane). Archéologie en foret équatoriale, Documents d'Archéologie Française 70, 1998, Éditions de la Maison des sciences de l'Homme, Paris, 297 p., 134 figuri în text, 29 tabele în text, 2 tabele la anexe, 76 planşe şi 2 hărţi la sfârşitul cărţii, ISBN 2 7351 0624 1, 310 F. |
|
|
|
Volumul coordonat de S. Vacher, S. Jérémie şi J. Briand reprezintă a 70-a apariţie editorială din cadrul seriei dAf (Documents d'Archéologie Française) şi al doilea volum dedicat cercetărilor din Guiana franceză, primul (nr. 60) intitulându-se "Archéologie et histoire du Sinnamary du XVIIIe au XXe s. (Guyane)". Cel mai adesea, în dAf au fost publicate lucrări referitoare la descoperirile din spaţiul francez, în special cel european, intervalul cronologic acoperit fiind considerabil, de la paleolitic până la secolul al XX-lea.
Structura cărţii este următoarea: Prefaţa (alcătuită de D. Lavallée, p. 9-12); Cuvânt de mulţumire (p. 13); Introducere (p. 15-24); Capitolul 1- Metoda (p. 25-36): 1.1. Harta arheologică, 1.2. Dificultăţile cercetării în pădure, 1.3. Prospecţiunile, 1.4. Sondajele, 1.5. Decapările; Capitolul 2- Siturile "deschise" (p. 37-91): 2.1. Eşantionul, 2.2. Nivelele arheologice, 2.3. Terra preta, 2.4. Nivelul artefactelor şi structurilor, 2.5. Paleoincendiile, 2.6. Datarea; Capitolul 3- Materialul vegetal şi animal (p. 93-108): 3.1. Antracologia, 3.2. Studiul osteologic, 3.3. Obiectele din lemn; Capitolul 4- Studiul litic (p. 109-163): 4.1. Originea utilajului litic, 4.2. Materia primă, 4.3. Metodologia, 4.4. Piesele percutate / martelate, 4.5. Piesele tăiate, 4.6. Piesele lustruite, 4.7. Les manuports, 4.8. Produsele de debitaj, 4.9. Caracterizarea tipologică a siturilor, 4.10. Şlefuitoarele; Capitolul 5- Ceramica (p. 165-204): 5.1. Stadiul problemei în platoul Guianei, 5.2. Studiul pastei, 5.3. Studiul tipologic al formelor şi decorurilor, 5.4. Repertoriul, 5.5. Depozitul de cioburi; Capitolul 6- O analiză sintetică şi critică (p. 205-211); Planşe (p. 213-275), Bibliografie (p. 277-289); Rezumate în limbile franceză (p. 290-291), engleză (p. 291-292), spaniolă (p. 292-293) şi portugheză (294-295).
Datorită aprobării proiectului de construcţie a unei hidrocentrale pe cursul mijlociu al râului Sinnamary (Petit Saut), de către EDF (Électricité de France), în Guiana franceză s-au efectuat în intervalul 1989-1994 investigaţii aeriene şi cercetări arheologice subacvatice, de suprafaţă şi sistematice pe o întindere de 310 kmp identificându-se 311 situri, dintre care 273 amerindiene şi 38 coloniale sau moderne. În cazul tuturor aşezărilor sunt prezentate tipul sitului (amerindian, amerindian-colonial, amerindian-modern), tipul intervenţiei (sondaj, decapare cu mijloace mecanice), suprafaţa cercetată, altitudinea, distanţa faţă de un curs de apă etc. (tabelul II, p. 40-41), distribuţia geografică (tabelul III, p. 41). Cele mai importante, atât din punctul de vedere al cantităţii materialului, cât şi al numărului de nivele, sunt siturile 172 (în care s-a săpat o suprafaţă de 136 mp), 13 (1400 mp), 223 (1850 mp) şi 230 (2200 mp), toate însoţite atât de planul general al săpăturilor, cât şi de profilele stratigrafice. Excavările au scos la lumină un număr mare de gropi de diferite forme, aglomerări de fragmente ceramice, aglomerări de fragmente litice, grămezi de pietre, structuri de combustie etc. Planurile şi profilele complexelor sunt în mod abundent ilustrate prin desene şi fotografii color. În total au fost utilizate 131 eşantioane pentru analizele C14, la Archéolabs (ARC-38 de date) şi Orstom de Bondy (OBDY-93 de date), eşantioane ce acoperă intervalul dintre 9910 B.P. şi 220 B.P. (interval împărţit în 5 grupe cronologice). Nu există nici o probă radiocarbon care să documenteze perioada dintre 8000 şi 6000 B.P. Studiul osteologic a fost efectuat în special pe baza materialului descoperit în siturile 172 (410 g), 230 (14 g) şi 260 (mai puţin de 1 g), în afara oaselor animale descoperindu-se şi oase umane, în acest din urmă caz, rezultatele arheologice fiind completate cu informaţii etnografice care vorbesc despre obiceiul arderii morţilor şi depunerii rămăşiţelor umane în urne (regiunile Oyapock, Ounary etc.) sau de practicarea antropofagiei rituale. Inventarul mobil este format din obiecte din lemn (spatule, vâsle, împungătoare etc.) sau obiecte din cuarţ, cuarţit, roci magmatice şi roci lateritice (nicovale, percutoare, racloare, galete, lame, topoare, netezitoare, molete, lustruitoare, pandantive etc.). Ceramica este reprezentată de 180.000 de fragmente recoltate din 74 de situri, acestea din urmă alcătuind 6 grupe, în funcţie de cantitatea materialului ceramic. Vasele au forme ovale, naviforme, zoomorfe, antropomorfe, rectangulare, vase miniaturale etc., iar decorul constă din motive pictate cu roşu, alb sau negru, motive incizate, impresiuni, perforaţii, excizii, butoni, pastile, aplicaţii antropomorfe sau zoomorfe etc. Pentru reconstituirea modului şi tehnologiei de fabricare a ceramicei, pe lângă analizele de laborator au fost utilizate şi informaţiile etnografice (palikurii din Tonate-Macouria). Capitolele referitoare la inventarul mobil excavat sunt sintetizate printr-o serie de tabele amănunţite înfăţişând repartiţia pe situri a diferitelor tipuri de materiale şi obiecte, compoziţia acestora, forme, decor etc., în timp ce în text fiecare tip de obiect în parte este descris separat. În afara informaţiilor arheologice propriu-zise, lucrarea coordonată de S. Vacher, S. Jérémie şi J. Briand oferă două modele demne de atins şi de cercetarea românească: a) cadrul legal şi condiţiile în care se desfăşoară săpăturile de salvare; b) rigurozitatea acestora din urmă şi calitatea publicaţiei.
|
Radu Alexandru DRAGOMAN
|
|
