|
|
|
Per Persson, Neolitikums början. Undersökningar kring jordbrukets introduktion i Nordeuropa, în Kust till kust-böcker nr. 1, Uppsala, Göteborg, 1999, 263 p., 89 fig. în text, 44 tabele, ISBN 91-973674-0-0. |
|
|
|
Această carte, ce reprezintă lucrarea de doctorat a cercetătorului suedez P. Persson, are ca obiect al analizei cinci dintre cele mai importante şi în acelaşi timp mai controversate probleme referitoare la neolitizarea nordului Europei: 1. cât de vechi sunt cele mai timpurii dovezi ale practicării agriculturii în Europa de nord?; 2. cât de vechi sunt cele mai timpurii descoperiri aparţinând Culturii Paharelor în Formă de Pâlnie (TRBK) în aceeaşi regiune?; 3. există argumente pentru contactul dintre populaţiile mezolitice din Europa de nord şi primii fermieri din Europa centrală?; 4. care este relaţia cronologică între sfârşitul culturii mezolitice târzii Ertebölle şi începutul TRBK ?; 5. există dovezi pentru creşterea demografică din nordul Europei, în urma introducerii agriculturii? Volumul este structurat în felul următor: 1. Introducere (p. 9-11), 2. Limite şi metode (p. 39), 3. Introducerea agriculturii (p. 41-78), 4. Cultura paharelor în Formă de Pâlnie (p. 79-112), 5. Procesul de aculturaţie (p. 113-153), 6. Dualismul cultural (p. 155-164), 7. Fluctuaţii demografice (p. 165-181), 8. Discuţii (p. 183-191), Rezumat în limba engleză (realizat de Neil Tomkinson- p. 193-203), Anexe (p. 205-248), Bibliografie (p. 249-263). Pentru a răspunde la întrebările de mai sus, autorul ia în discuţie 247 de situri mezolitice şi neolitice (6000-3000 B.C.) din Europa de nord: Olanda, Germania, Polonia, Danemarca şi Suedia (fig. 1). Având în vedere faptul că piatra de temelie a analizei o constituie datările radiocarbon (vezi tabelele 1-44), după prezentarea avantajelor şi limitelor acestei metode (capitolul 2), P. Persson se ocupă de problema "neolitizării" din Nordeuropa. Astfel, momentul pătrunderii "fermierilor" în zona Mării Baltice este situat între 5500 şi 5200 B.C., când primele descoperiri aparţinând Culturii Ceramicii Lineare (LBK) sunt atestate în Mellaneuropa / Europa Centrală, în special în zona vărsării râului Oder în Marea Baltică (fig. 14). Primele dovezi ale practicării agriculturii în Scandinavia de sud sunt stabilite la 4100-3800 B.C., chiar dacă pentru situl neolitic de la Rosenhof din Schleswig-Holstein s-a obţinut o dată mai timpurie- 4950-4300 B.C. Concomitent, adoptarea agriculturii, ar fi dus la schimbări substanţiale în dieta populaţiei, fapt dovedit de cantitatea mai mică de C13 din proteinele oaselor primilor "fermieri", comparativ cu populaţia mezolitică. Unii autori au pus această scădere pe seama scăderii importanţei pescuitului şi implicit a consumului de peşte, în favoarea cerealelor (fig. 23-31). Tot dovezi ale "neolitizării" Scandinaviei ar fi analizarea granulelor de polen (metodă criticată de autor datorită rezultatelor ambigue pe care le oferă, singura excepţie fiind mormântul de la Bjornsholm-3800 B.C.) şi existenţa unor situri neolitice în interiorul teritoriului şi nu pe ţărm, aşa cum se obişnuia în etapele anterioare. Tot datorită probelor C 14, pentru începutul TRBK s-a obţinut data de 4000-3900 B.C., ceea ce ar sugera o relaţie între această cultură şi primele dovezi ale practicării agriculturii în sudul Scandinaviei (capitolul al patrulea). Conform autorului, contactul între populaţiile neolitice şi cele mezolitice este greu de demonstrat întrucât majoritatea siturilor mezolitice din aria ocupată de LBK sunt cunoscute din cercetări de suprafaţă, iar acolo unde s-au întreprins săpături sistematice (spre exemplu în insula Rügen) nu s-a ajuns la rezultate concludente. Mai mult decât atât, studierea oaselor de animale a arătat că nu se poate vorbi de o influenţă a modului de subzistenţă neolitic asupra populaţiei mezolitice din Scandinavia de sud. Cu toate acestea, se poate vorbi de influenţe reciproce între comunităţile mezolitice şi neolitice. În aşezările mezolitice din nordul Germaniei şi sudul peninsulei Jutland (fig. 58), cum ar fi cele de la Hüde din Saxonia inferioară (fig. 67, nr. 1-4), Boberg din Schleswig-Holstein (fig. 67, nr. 5) şi Sartrup s-a găsit ceramică lineară (importuri sau imitaţii locale). Pentru P. Persson, aceste descoperiri nu sunt însă o realitate pentru întreaga Europă de nord, în mare parte din Danemarca şi din Skane (Suedia) ceramica fiind cunoscută mai târziu. "Topoare din corn de cerb în formă de T" (4300 B.C.) şi "topoare de piatră şlefuită" apar în aşezările mezolitice din Jutland, Zeeland sau Schleswig-Holstein. În schimb, în mormintele grupului neolitic de la Brzesc Kujawski, Polonia (fig. 75) s-au descoperit pandantive mezolitice din dinţi de animale şi pot fi argumentate schimbări ale dietei în sens mezolitic- creşterea procentului de animale vânate, a importanţei pescuitului etc. (4500-4000 B.C.). Cel mai comun tip de topor neolitic din sudul Scandinaviei este cel numit în Germania "Breitkeile" (fig. 70), utilizat în perioada 5000-4000 B.C. Între 4000-3500 B.C. în Scandinavia de sud sunt documentate o serie întreagă de elemente de provenienţă sudică, ce acoperă o parte relativ mare a Europei (fig. 76): ceramica (ceramic vessel-forms), mormintele (long-barrows), "topoarele cu gaură de înmănuşare" (shaft-hole axes) etc. (capitolul 5). Totodată, deosebit de importante pentru lămurirea raporturilor între populaţiile neolitice şi cele mezolitice, au fost săpăturile din situl Spangkonge (regiunea Amose, Zeeland), unde, nivelul mezolitic târziu Ertebölle este, cronologic vorbind, mai târziu decât începutul TRBK, ceea ce ar pleda pentru existenţa unei scurte perioade de "dualism cultural". Cercetările au mai arătat că trecerea de la mezolitic la neolitic nu s-a petrecut peste tot în acelaşi timp, la Bjornsholm spre exemplu, tranziţia având loc cu 250 de ani mai devreme decât la Norsminde (fig. 78) (capitolul 6). În penultimul capitol, folosind analizele radiocarbon făcute pe schelete umane (fig. 80) sau cărbune din morminte (fig. 82), autorul încearcă să rezolve problema unei eventuale legături între introducerea agriculturii şi creşterea populaţiei. Pentru unele zone se poate documenta o creştere demografică începând cu practicarea cultivării plantelor, dar pentru alte teritorii (Danemarca), această mărire a populaţiei se opreşte înainte de apariţia agriculturii sau nu există deloc (Suedia) (fig. 84). De asemenea, P. Persson atrage atenţia că sporirea numărului de situri nu reprezintă neapărat şi o creştere demografică. În chip de concluzie, P. Persson afirmă că atât teoria ce încearcă să explice introducerea agriculturii printr-o evoluţie locală, cât şi adepţii teoriei conform căreia cultivarea plantelor se datorează unor "fermieri" imigraţi, nu se pot susţine, ambele scenarii nerăspunzând la întrebarea: de ce apariţia agriculturii are loc într-o arie atât de mare în acelaşi timp? (capitolul 8) Lucrarea lui P. Persson este importantă din mai multe puncte de vedere: 1. modul în care au fost conduse săpăturile şi cercetările interdisciplinare reprezintă un model demn de urmat; 2. tema aleasă este de mare actualitate, fiind un subiect controversat şi nerezolvat; 3. astfel de cercetări, cum sunt cele întreprinse de arheologii germani sau scandinavi în Europa de nord, pot contribui, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, la elucidarea problemei neolitizării Europei; 4. datele radiocarbon ce alcătuiesc cele 44 de tabele ale cărţii sunt esenţiale pentru reconstituirea "procesului de neolitizare"; 5. demersul autorului pune sub semnul întrebării o serie de teorii arheologice. Cât de mult sau de puţin a avut dreptate, rămâne a se confirma în viitor.
|
Radu Alexandru DRAGOMAN |
|