|
 |
|
| INGO MOTZENBÄCKER, Sammlung Kossnierska. Der Digorische Formenkreise der kaukasischen Bronzezeit, Museum für Vor-und Frühgeschichte. Staatliche Museen zu Berlin, Bestandskataloge Band 3, Berlin, 1996, 294 p., 55 figuri în text, 94 planşe. |
|
|
|
Cartea reprezintă o nouă contribuţie la introducerea în circuitul ştiinţific a unei părţi din importanta colecţie de antichităţi caucaziene a Muzeului de pre-şi protoistorie din Berlin.
Cele 6 capitole ale lucrării se dezvoltă pe trei coordonate complementare: valorificarea ştiinţifică a colecţiei Kossnierska, cronologia epocii bronzului din zona centrală a Caucazului şi definirea unui cerc de forme restrâns dar bine conturat din punct de vedere geografic şi tipologic.
Prima problemă este tratată în trei capitole (I. Einleitung; III. Typologisch-chronologische Diskusion des Fundstoffes aus der Sammlung Kossnierska; VI. Katalog). Colecţia Kossnierska cuprinde aproximativ 2000 de piese achiziţionate în 1903 de Muzeul de Etnologie din Berlin de la colecţionara de antichităţi Adelaide Kossnierska. Din însemnările colecţionarei reiese că aceste piese provin din provincia nord-caucaziană Digora (Osetia de Nord), în special de la Faskau (lângă Galiat) şi Verchnjaja Rutcha (lângă Kumbulte). După o scurtă schiţă geografică a Caucazului, care cuprinde delimitarea principalelor unităţi geografice (Caucazul Mare, Transcaucazia, Caucazul Mic, Câmpia armeană) cu clima şi relieful specifice fiecăreia şi căile de comunicaţie dintre acestea, cartarea zonelor cu zăcăminte de minereu de cupru, este prezentată topografia staţiunilor de la Galiat şi Kumbulte (presupusele locuri de provenienţă ale pieselor din colecţia Kossnierska), aflate într-o zonă muntoasă la peste 1800 m altitudine, de o parte şi de alta a râului Uruch. La Galiat sunt documentate trei necropole dintre care cea mai cunoscută este necropola distrusă de la Faskau. Necropola de la Verchnjaja Rutcha de lângă Kumbulte, cercetată ulterior achiziţionării colecţiei Kossnierska de Dolbežev şi E.I. Krupnov la care se adaugă şi săpăturile din anii '70 ale căror rezultate încă nu au fost integral publicate, oferă unele indicii asupra practicilor funerare din provincia Digora (morminte de inhumaţie în cistă care conţineau de la 2 la 7 schelete, cu inventar bogat în piese de bronz).
Centrul de greutate al lucrării îl formează tipologia pieselor din colecţie, grupate în trei categorii principale: 1.arme: topoare (tipul Faskau, cu 4 variante), capete de măciucă din piatră sau bronz (cu protuberanţe sau în formă de spini), pumnale (cu placă la mâner, cu limbă la mâner, cu mâner plin, Griffrahmendolche, alte forme), vârfuri de lance; 2. unelte (sule, seceri, fusaiole, piese de harnaşament); 3. podoabe şi piese de port: ace, fibule, piese de centură, pandantive în formă de arme miniaturale (topoare şi pumnale) şi pandantive zoomorfe, brăţări, inele de buclă. Descrierea fiecărui tip de piese cuprinde şi o prezentare a încercărilor anterioare de realizare a unei tipologii, definirea criteriilor formale pentru caracterizarea tipurilor şi variantelor tipologice, tehnologia de prelucrare, ipoteze privitoare la funcţia unor piese şi încadrarea cronologică a acestora. Provenienţa pieselor din colecţia Kossnierska din contexte arheologice nesigure impune autorului lărgirea ariei geografice la care sunt raportate pentru datare. Majoritatea tipurilor sunt raportate la piesele analoage de la Tli şi din alte descoperiri (necropole, depozite) din celelalte unităţi geografice caucaziene dar şi la piese din zone mai îndepărtate: sudul Rusiei (pentru topoarele de tip Faskau, pumnalele cu limbă la mâner), spaţiul egeic din perioada submiceniană (fibule), spaţiul de la nord de Dunăre (ace cu protuberanţe, inelele de buclă). Analiza metalografică a pieselor de bronz din colecţie indică un conţinut relativ ridicat de arsen pentru anumite categorii, însoţit de antimoniu, aceasta fiind o caracteristică a bronzurilor din Digoria.
În relaţie strânsă cu capitolul privind tipologia pieselor este catalogul colecţiei care cuprinde descrierea (numărul de inventar, dimensiunile, greutatea, descrierea propriu-zisă) a 1041 de piese din staţiunile de la Faskau, Verchnjaja Ruchta, ?Rachta?. Cele 94 de planşe de la sfârşitul cărţii pe de o parte sprijină tipologia pieselor şi, pe de altă parte , întregesc catalogul colecţiei.
A doua problemă, cronologia epocii bronzului din centrul Caucazulului este tratată în capitolul II (Zur Chronologie der Bronzezeit in Zentralkaukasien) prin critica izvoarelor şi a principalelor propuneri anterioare de stabilire a unui sistem cronologic (V.A. Schmidt, F. Hančar, A.A. Iessen, V.I. Markovin ş.a.). Lipsa complexelor închise din provincia Digora impune stabilirea unei cronologii prin raportarea la zonele învecinate, în primul rând Kabardino-Balkaria, şi prin intermediul acesteia, la Transcaucazia (pentru Bronzul mijlociu) şi prin analogiile unor piese (acul cu protuberanţe, Randgriffdolche, capetele de măciucă cu protuberanţe) căutate în inventarele funerare ale necropolei de la Tli1 (pentru Bronzul târziu).
Piesele din colecţia Kossnierska acoperă un interval cronologic de peste un mileniu (2200-900 a.Chr.) fiind încadrate în Bronzul timpuriu (FB), Bronzul mijlociu (cu 2 etape: MB 1, MB 2) şi Bronzul târziu (cu 3 etape: SB 1-SB 3).
În capitolul IV (Die Digorischen Bronzen-Versuch einer Einordung) autorul defineşte un cerc de forme răspândit pe ambele versante ale masivului central al Caucazului Mare, cu două concentrări de descoperiri în nord (provincia Digora, descoperirile de la Galiat, Kamunta şi Kumbulte) şi sud, în Rača (descoperirile de la Brili şi Gebi) şi sudul Osetiei (Kvasatali). Majoritatea formelor aparţin Bronzului mijlociu (2000-1400/1300), topoarele de tip Faskau, unele tipuri de pumnale şi ace fiind fosilele directoare. Acul cu protuberanţe, spirala-ochelari, pandantivul în formă de cap de berbec (corespunzătoare etapei Tli A) sunt fosile directoare pentru Bronzul târziu. Alte piese din aceaşi etapă au analogii în celelalte faze (B-D) ale necropolei de la Tli. Tehnologia specifică (folosirea aliajului cupru-arsen şi prezenţa unui procentaj de antimoniu în compoziţia pieselor din Bronzul mijlociu), un anumit tip de port, cu tendinţe de schimbare la începutul Bronzului târziu prin apariţia unor elemente noi (fibula, centura), un tip de armament (toporul, pumnalul, arcul) sunt caracteristici ale acestui cerc de forme. Autorul discută în acest capitol şi alte probleme: existenţa unei elite războinice, combinaţia topor-pumnal având o poziţie importantă în setul de arme; interpretarea funcţiei unor artefacte (piese de prestigiu, insemne de rang, simboluri ale puterii sau piese de ceremonie), prezenţa miniaturilor de arme în mormintele de femei.
Cele trei coordonate ale demersului autorului nu reprezintă fiecare în parte puncte de sprijin pentru celelalte. Locul de provenienţă nesigur al pieselor din colecţie (adresa doamnei Kossnierska corespunde adresei unei firme de comerţ cu antichităţi) este în parte compensat de evidenţa altor date (analogiile cu piese descoperite ulterior în această regiune prin cercetări sistematice, analizele metalografice). Stabilirea unei cronologii a epocii bronzului din Caucaz este un demers dificil datorat atât caracterului descoperirilor (necropole distruse sau parţial cercetate şi publicate, cu inventar amestecat; raritatea aşezărilor din Bronzul mijlociu şi târziu; existenţa depozitelor doar în Bronzul târziu), cât şi caracterului cercetării (de la săpăturile efectuate de amatori încă din sec. XVIII, până la carenţele metodologice ale arheologiei sovietice).
Necropola de la Tli, baza periodizării culturii Koban2 şi reperul pentru majoritatea descoperirilor din Bronzul târziu caucazian, cercetată parţial şi publicată fără planul general are deasemenea un grad de nesiguranţă, fapt care pune oarecum la îndoială periodizarea acesteia3. Doar împreună cele trei direcţii dau coerenţă demersului metodologic. Soliditatea metodei, rigurozitatea descrierii pieselor, flexibilitatea tipologiei, valorificarea unei cantităţi apreciabile de material provenit din săpături vechi (până la apariţia acestei lucrări din colecţie au fost publicate doar topoarele de către E. Dullo4), încercarea de a ordona şi încadra cronologic acest material (efort ilustrat şi de bibliografia vastă folosită) sunt calităţile lucrării.
Interesul pentru arheologia română este sporit şi de prezenţa în acest cerc de forme a unor categorii de piese (inele de buclă, ace cu protuberanţe, măciuca din piatră cu protuberanţe) cu analogii în spaţiul de la nord de Dunăre, în mediile culturale Monteoru, Noua, Wulstkeramik.
|
| Sorin OANŢĂ |
|
| Note |
1. 1 B.V. Techov, Tliskij mogil'nik, Tbilisi, 1980; idem, Tliskij mogil'nik 2, Tbilisi, 1981; idem, Tliskij mogil'nik 3, Tbilisi, 1985.
2. 2 Vezi pentru cultura Koban lucrarea mai veche, dar încă de referinţă R. Virchow, Das Gräberfeld von Koban, Berlin, 1883 şi mai recent E. I. Krupnov, Drevnjaja istorija Severnogo Kavkaza, Moskva, 1960.
3. 3 G. Kossack, Beiträge für Allgemeinen und Vergleichenden Archäologie 5, 1983, 89-182.
4. 4 E. Dullo, PZ, 27, 1936, 66-127. |
|
