Welcome
Content
    Studies
    Special
    sections
    Fieldwork
    Book reviews
Citation of Papers
Editorial Board
 
ANDREI MIRON, WINFRED ORTHMANN (Hrsg.), Unterwegs zum goldenen Vlies. Archäologische Funde aus Georgien, Saarbrücken, 1995; 343 p., 218 figuri în text + 240 în catalog, 7 hărţi în text.

Există unele lucrări care, la prima vedere, pot fi incluse în categoria aşa-numitelor cărţi de popularizare dar, prin conţinutul lor, au o reală valoare ştiinţifică, aşa cum este cazul lucrării de faţă. Miezul lucrării îl formează prezentarea manifestărilor culturale din Georgia - fiecare capitol cuprinzând o privire de ansamblu a unei epoci (de la neolitic până în antichitate) şi a principalelor staţiuni arheologice ale epocii respective, cu o bogată ilustraţie - precedat de un capitol (Transkaukasien und Alter Orient) privind relaţiile Transcaucaziei cu Orientul, din epoca bronzului până în timpul regatului Kartli şi, de un altul, în care se descrie, rezumativ dar la obiect, relieful, clima şi unităţile administrative ale Georgiei. Aşa cum rezultă din capitolul Neolithikum und Chalkolithikum, factorii climaterici diferenţiază estul de vestul Georgiei în două regiuni distincte, cărora le corespund în neolitic şi chalcolitic manifestări culturale deosebite: cultura Odischi, grupele Sioni şi Majkopi (în vest); cultura Schulaweri, grupul Sioni (în est). Staţiunile reprezentative pentru aceste perioade sunt Schulaweri Gora şi Chramis Didi Gora.
Epoca bronzului, împărţită în trei perioade, este tratată mai amănunţit, fiecărei etape fiindu-i dedicat un capitol: Bronzul timpuriu, Bronzul mijlociu, Bronzul târziu şi epoca timpurie a fierului. În prima perioadă a epocii bronzului (cultura Kura-Araxes, înmormântările tumulare de tip Martqopi şi Bedeni) se constată o schimbare a structurii sociale manifestată prin marcarea persoanei sociale a defuncţilor (în cadrul înmormântărilor), prin numărul mare de aşezări fortificate şi dezvoltarea metalurgiei. Descoperirile reprezentative ale Bronzului timpuriu sunt: Kwazchelebi (aşezare fortificată în apropierea căreia au fost cercetate 2 cimitire) şi necropolele tumulare de la Martqopi şi Bedeni (tumuli cu manta cu structură din piatră sau pământ, cameră funerară, defuncţii fiind însoţiţi de arme şi podoabe din bronz, aur sau argint). Cultura Trialeti din Bronzul mijlociu este definită, mai ales, pe baza descoperirilor funerare. Înmormântările tumulare, prin dimensiunile şi structura tumulilor (care corespund unei cheltuieli mari de energie socială) presupun existenţa unei structuri sociale ierarhizate, fapt care reiese şi din numărul mare de piese de port din fiecare mormânt sau din prezenţa carelor din lemn cu patru roţi, în unele morminte. Unele tipuri de piese (rapiere, pumnale şi vase de argint) cu analogii în arii geografice mai largi aparţineau, probabil, unor persoane care aveau o poziţie privilegiată în cadrul schimbului. În Bronzul târziu şi epoca timpurie a fierului apar unele schimbări: modificarea tipului de habitat, a tipurilor ceramice, apariţia unor tipuri noi de spade şi pumnale, apariţia metalurgiei fierului.
Un alt capitol (Königreich Kolchis) tratează perioada în care apar informaţiile scrise privind acest spaţiu geografic, cuprinsă între sec. IX-VIII a.Chr. (când izvoarele urartiene menţionează statul "Kolcha" sau "Kulcha") până în sec. II-I a.Chr., când regiunea devine o parte a limes-ului caucazian al statului roman. În estul, sudul şi o parte a vestului Georgiei se dezvoltă regatul Kartli, numit în izvoarele antice şi bizantine Iberia sau Iveria (capitolul Königreich Kartli).
Capitolul următor, în care sunt prezentate monumente arheologice din Tbilisi (Archäologische Denkmäler im Stadtgebiet von Tbilisi) într-un fel rezumă informaţiile din capitolele precedente, în capitala Georgiei fiind documentate descoperiri din chalcolitic până în antichitate. Catalogul descoperirilor întregeşte informaţia. Fiecare piesă are o fişă care cuprinde materialul, dimensiunile piesei, contextul şi locul descoperirii, datarea, locul de depozitare, prima menţiune şi un text concis privind analogiile. Bibliografia, întocmită pentru fiecare capitol, relevă meritul principal al cărţii: prezentarea unor monumente arheologice accesibile, altfel, doar din literatură scrisă în limbile georgiană sau rusă. Un tabel cronologic pentru estul şi vestul Georgiei încheie lucrarea.
Prezenţa bronzurilor arsenizate în Bronzul timpuriu, a rapierelor1 şi a pumnalelor de argint în Bronzul mijlociu din Georgia oferă noi date privind unele realităţi arheologice din spaţiul de la nord de Dunăre: bronzurile arsenizate din aşa-numita "perioadă de tranziţie de la eneoltic la epoca bronzului", rapierele (considerate, de obicei, drept dovezi ale relaţiilor cu lumea miceniană) şi tezaurul de la Perşinari, din epoca bronzului. Alte monumente arheologice - mormintele tumulare din Bronzul timpuriu din Georgia, tumulii din Bronzul mijlociu de la Samtawro, fără oase umane - se înscriu în manifestări caracteristice unor spaţii mai largi (mormintele princiare din mediul Aunjetitz sau tumulii fără oase umane de la Lăpuş, Susani, Vârtop etc.) sau pot fi argumente pentru caracterul votiv al depozitelor de bronzuri (sanctuarul de la Schilda, din Bronzul târziu).

Sorin OANŢĂ

Note
1. Gisela Burger, Die transkaukasischen (TK) Rapiere und die Möglichkeit ihrer Verbindungen mit anderen Rapierzentren im zirkumpontischen Gebiet, Relations Thraco-Illyro-Helléniques, Bucureşti, 1994, 207-218.