Archaeology.ro

       Se considera îndeobşte ca fenomenul Monteoru este unul dintre cele mai bine cercetate pentru epoca bronzului la nord de Dunare, dar acest lucru, destul de întemeiat, nu a însemnat şi elucidarea tuturor necunoscutelor în cunoaşterea acestuia. Cred ca este cu totul necesara o reluare a discuţiei asupra acestor necunoscute, mai ales atunci când, pe de-o parte, se înfiripa teorii, iar pe de alta parte şi în contradicţie cu cele dintâi, se aduna date noi.

    Un prim pachet de probleme înca nesoluţionate îl constituie originea culturii, chiar daca de-a lungul timpului au fost avansate mai multe ipoteze, toate depinzând în ultima instanţa de stadiul documentarii arheologice, pe de-o parte, iar pe de alta parte de modelul teoretic de interpretare. În general se considera şi astazi ca acest fenomen arheologic îşi are originea "la începutul epocii bronzului, în aria şi din fondul culturilor şi grupelor din perioada de trecere (Cernavoda II, Folteşti II, Racaciuni, Zabala, Râmnicelu, Coşereni"1. Conform acestui punct de vedere ce se sprijina aproape în totalitate doar pe cercetarile din staţiunea eponima şi doar foarte puţin pe comparaţia cu descoperiri din alte staţiuni, cea mai veche etapa Monteoru este reprezentata de cele trei nivele ale stratului Ic4. Aceasta perspectiva este însa prea generala, ignorând faptul ca multe dintre grupele menţionate nu sunt, iar unele nici nu pot fi, definite mulţumitor pe baza stricta a materialelor ce le-au fost atribuite. Mai mult înca, o buna bucata de vreme conţinutul exact al stratului Ic4 nu a fost cunoscut, puţinele materiale publicate fiind cu totul insuficiente pentru o buna înţelegere a acestuia. Din pachetul de probleme se mai remarca şi aceea a raporturilor cu grupele Glina din Muntenia şi Schneckenberg din Transilvania, raporturi pe care unii specialişti le vedeau a fi de contemporaneitate2, în vreme ce alţii considera apariţiimc_mont_note.htma culturii Monteoru ca ulterioara fenomenului Glina3. La începutul anilor '80 au fost publicate rezultatele cercetarilor întreprinse în doua obiective arheologice ce s-au dovedit de un interes major pentru problemele privind începutul grupei Monteoru. Este vorba mai întâi de cimitirul biritual şi resturile unei aşezari învecinate de la Naeni-Colarea4, iar apoi de staţiunea de la Odaia Turcului situata pe malul Sabarului în câmpia înalta a Târgoviştei5. Pe baza inventarelor câtorva dintre mormintele de la Naeni-Colarea şi a cioburilor culese de la suprafaţa a ceea ce se considera a fi o aşezare, a fost constituita noţiunea de Naeni-Schneckenberg, ca un grup anterior culturii Monteoru, caracterizat printr-o ceramica ce îşi gasea asemanari în câteva descoperiri din ţara Bârsei. Totodata se propunea şi înlocuirea noţiunii de cultura Schneckenberg cu cea de grup/aspect Naeni-Schneckenberg6. La Odaia Turcului fusese identificata o depunere cu un material care, la vremea aceea, parea cu totul nou, depunere care se situa stratigrafic deasupra unui strat Glina. Prin raportarea la grupul Naeni-Schneckenberg şi pe baza succesiuni stratigrafice descoperirea de la Odaia Turcului a fost interpretata ca ilustrând un grup cultural nou definit ce putea fi plasat între grupa Glina şi grupa Tei, fara a avea vre-o legatura cu aceasta din urma7. În 1982, anul în care aparea studiul dedicat staţiunii de la Odaia Turcului, a fost prezentat, într-o comunicare8, stratul Ic4 de la Sarata Monteoru, precizându-se ca acesta se împarte în trei, denumite de jos în sus Ic4-1, Ic4-2 şi Ic4-3, fiind înfaţişate şi materialele ceramice pentru fiecare dintre acestea. Cinci ani mai târziu comunicarea era tiparita9. Cu aceste ocazii s-a putut vedea destul de limpede ca nivelul superior de la Odaia Turcului are un conţinut identic cu cel de la Sarata Monteoru nivelul Ic4-1, iar prin prezenţa unor cioburi de "factura Schneckenberg", nivelul Ic4-2 din aşezarea eponima a culturii se apropie oarecum de olaria din mormintele de la Naeni-Colarea.. Punerea în circulaţie a ceramicii Ic4-1 şi Ic4-2 de la Sarata Monteoru nu a modificat divergenţa de opinii, punctele de vedere exprimate fiind pastrate10.

    În acest cadru cercetarile arheologice efectuate între 1988-2002 în staţiunea de la Naeni-Zanoaga - Cetatea 2 -, situata la circa 2,5 km vest de punctul Colarea, aduc noi date ce permit o reluare a întregii problematici. Fara a mai intra în detalii, rezultatele principale fiind de curând publicate11, reamintesc situaţia stratigrafica de la Zanoaga - Cetatea 2 -, împreuna cu principalele trasaturi de ordin tipologic ale ceramicii descoperite. Cea mai veche depunere arheologica de pe Cetatea 2 a fost denumita Zanoaga I, în cadrul ei putând fi distinse doua niveluri numite, de jos în sus, Ia şi Ib. Materialul ceramic este reprezentat mai întâi prin ceramica de uz, caracterizata printr-o pasta în care s-a adaugat ca ingredient calcar pisat. Subliniez ca, datorita faptului ca staţiunea de la Naeni-Zanoaga se gaseşte amplasata pe o culme a masivului deluros Istriţa constituit în principal din calcar cochilifer, la prima vedere ceramica de uz, cea mai numeroasa, pare a fi fost lucrata dintr-o pasta cu scoica pisata. Aceasta specie ceramica nu mai apare începând cu nivelul Ic4-3, fiind înlocuita cu ceramica de uz lucrata dintr-o pasta în care s-au introdus cioburi pisate şi nisip. Forma tipica pentru ceramica de uz din nivelele inferioare de la Zanoaga-Cetatea 2 este vasul de dimensiuni mari şi mijlocii, cu profilul în "S" alungit, elementele de decor fiind reprezentate prin alveole sau crestaturi pe buza, segmente de brae alveolate plasate pe gât, proeminenţe aplicate sau organice aşezate sub buze, mai rar tortiţe ornamentale dispuse tot pe gât12. În categoria intermediara, cu o pasta la care s-a folosit mai rar "scoica pisata" şi ceva mai bine arsa, intra vasele de provizii, dar şi multe vase pântecoase, bitronconice, cu gât scurt trompetiform, uneori cu umarul marcat de un prag şi cu proeminenţe sau torţi tubulare, ultimele plasate la partea inferioara a recipientelor, castroanele cu un corp aproximativ semisferic şi cu buza laţita. Din categoria fina, foarte expresiva, fac parte vasele de dimensiuni mai mici, lucrate dintr-o pasta de calitate, bine framântata şi amestecata cu nisip fin, bine cernut. Vasele acestei categorii au fost arse cel mai adesea la negru, dar şi la caramiziu, având suprafaţa acoperita cu un slip lustruit. Formele categoriei fine sunt ceştile cu o toarta trasa din buza, castroanele semisferice, mai rar vasele bitronconice. O caracteristica a vaselor din aceasta din urma categorie este lipsa aproape totala a decoraţiei, singurele ornamente întâlnite fiind cele plastice de genul unor mici proeminenţe aplicate sub marginile ceştilor, sau proeminenţe ori tortiţe ornamentale plasate pe marginea castroanelor, uneori însoţite de perforaţii plasate în aceleaşi registre13. O forma singulara deocamdata este cupa cu picior14. La baza nivelului Zanoaga Ia au fost descoperite mai multe fragmente ceramice cu aspect strain. Este vorba mai întâi de un ciob, lucrat din pasta cu "scoici pisate", ars la negru, decorat cu gauri-buton dar, spre deosebire de procedura caracteristica grupei Glina, împinse din afara spre interior15. Alte câteva fragmente au dispuse imediat sub margine segmente de brâuri înguste crestate sau alveolate sau benzi de impresiuni facute cu unghia, cu un aspect apropiat de mediile Coţofeni. Mai notez un fragment de ceaşca decorata cu segmente de brâie dispuse vertical; fragmentul nu este foarte mare dar se pare ca a provenit de la o ceaşca cu gura oblica. A doua depunere principala de pe Cetatea 2 de la Naeni-Zanoaga, denumia Zanoaga II a putut fi şi ea diferenţiata stratigrafic în doua nivele denumte de jos în sus IIa şi IIb. Materialul ceramic este aproape identic celui din depunerea pe care o suprapune. Deosebirile constau mai întâi în preponderenţa scazuta a speciei cu "scoica pisata". Formele de vase sunt aceleaşi, o frecvenţa crescuta fiind observata în ceea ce priveşte castroanele semisferice, ale caror margini sunt acum laţite, teşite oblic spre interior sau îngroşate. O frecvenţa crescuta se poate constata în ceea ce priveşte vasele bitronconice cu umar marcat şi torţi tubulare. Deosebirile cele mai evidente se evidenţiaza în grupul ceştilor, mai ales cele rezultate din maniera diferita de tratare a torţilor. Daca nivelelor Ia-Ib le lipseau ceştile cu doua torţi, începând cu nivelul IIa, dar mai ales în IIb unde abunda, apar ceşti cu doua torţi trase din buza, cu o forma asemanatoare, în nivelul IIb, pentru castroane la care apare şi umarul marcat. În ceea ce priveşte torţile, acestea sunt acum numai supraînalţate, uneori fiind prevazute cu o creasta sau, în nivelul IIb, cu "melc" 16. Decoraţia vaselor, foarte rar întâlnita de altfel, ramâne în continuare plastica, alaturi de proeminenţe aplicate aparând frecvent nervurile verticale pe pântecul vaselor bitronconice sau ale castroanelor, sau decorul "arici" la vasele de provizii. Exista o grupa de recipiente constituita din castroanele cu corp aproximativ semisferic şi cu marginile îngroşate, teşite sau laţite şi care adesea prezinta pe buze nervuri scurte, torţi false, proeminenţe, orificii17. Ceramica din nivelele Ia-Ib nu are analogii directe, descoperirea fiind înca singura de acest fel. Unele asemanari, de ordin general, conduc catre o apropiere de olaria grupei Glina, dar pentru aceasta grupa nu avem înca la dispoziţie o lucrare care sa trateze în chip mulţumitor repertoriul de forme şi decor al ceramicii ci doar prezentari generale, bazate pe material publicat selectiv18. În schimb ceramica nivelelor IIa-IIb este cu totul asemanatoare celei descoperite în "nivelul superior" de la Odaia Turcului19 sau în nivelele Ic4-1 şi chiar Ic4-2 de la Sarata Monteoru20. Un castron gasit în mormântul 9 de la Naeni-Colarea îşi are corespondenţe din cele mai bune în nivelele IIa-IIb de la Zanoaga. Nivelului Zanoaga-IIb îi sunt specifice forme de ceşti şi castroane mai "evoluate", ce le-ar putea situa eventual la nivelul stilului Ic4-2, dar lipsa unor cioburi cu decor Schneckenberg ma îndeamna la rezerve. Menţionez însa ca la Zanoaga, la suprafaţa complexului de locuire au fost gasite 3 cioburi cu decor Schneckenberg, dar lipsindu-le un context arheologic clar nu pot fi luate în discuţie. Pentru materialele de tip Odaia Turcului-Monteoru Ic4-2 au fost puse în evidenţa unele elemente ce par a proveni din aria Hatvan21, asemenea cioburi existând şi la Naeni-Zanoaga, nivelele IIa-IIb. Adaug acum şi faptul ca în nivelul IIa s-a descoperit o ceaşca fragmentara cu o toarta în banda, trasa din buza şi supraînalţata, lucrata din pasta locala şi arsa la negru, dar cu un decor din împunsaturi triunghiulare mici, dispuse în şir pe umar, cu une analogii în mediu Nyirség. Pentru grupul castroanelor cu marginele decorate plastic s-au gasit analogii la sud de Dunare, la Ezero în nivelele VII-IV sau şi mai departe la Kastanas în nivelul 24, orin în medii Baden sau Coţofeni22. Alte materiale, în special aparţinând utilajului litic (topoare din roca dura, sageţi din silex cu baza scobita) indica o relaţie cu mediile "Katakombnaja" 23. Mi se pare important sa atrag atenţia, în cadrul restrâns al acestei discuţii, asupra faptului ca repertoriul de forme al nivelelor Ia-Ib se continua, cu diferenţele menţionate, în nivelele IIa-IIb, iar de aici, principalele forme - vasul cu profil în "S", ceaşca cu torţi în banda trase din buza şi supraînalţate, vasul bitronconic cu umar şi pântec marcat, cu torţi tubulare la partea inferioara, castroanele semisferice - se continua şi în ceramica stilului Ic4-3, deosebirea principala, şi de o semnificaţie speciala, fiind apariţia decorului imprimat în pasta, pe de-o parte, iar pe de alta parte prin frecvenţa crescuta a unei forme noi - vasul askos şi prin dispariţia speciei ceramice cu "scoica pisata" în pasta. La Colarea, în mormântul 2 s-a descoperit un askos24, forma care nu a fost identificata nici la Odaia Turcului nici în nivelele vechi de la Naeni-Zanoaga, unde însa apar în depunerile, foarte subţiri şi în mare masura deranjate, cu ceramica de stil Ic4-3. Pe baza askosului, cu analogiile sale din ţara Bârsei, unele morminte de la Colarea, pot fi puse în relaţie cu stilul/faza Ic4-2. Aş mai adauga ca vasul bitronconic, cu corp bombat, umar şi pântec marcate prin praguri, cu torţi tubulare la partea înferioara şi gura trompetiforma, specifice nivelelelor Zn.Ia-Ib-Zn.IIa-IIb, este de fapt "stramoşul" vasului de ofranda - Spendegefäß - specific ceramicii monteorene începând cu "faza" Ic4-3. Din toate aceste motive mi se pare mai justificat a vedea nivelele Zanoaga Ia-Ib, urmate de cele cu ceramica mai evoluata de tip Ic4-1/-2 de la Odaia Turcului şi Sarata Monteoru ca ilustrând o etapa de formare, în doi timpi - faza Zanoaga (= nivelele Zn.Ia-Ib) şi faza Ic4-1/2 (nivelele Zn.IIa-IIb)-, a olariei monteorene, distincta de "faza"/stilul Ic4-3, moment în care apare, ca element de noutate şi definitoriu în acelaşi timp, tehnica decorului imprimat în pasta vasului.

    Situarea într-un cadru cronologic mai larg a acestei etape nu este o problema lipsita de dificultaţi. Un prim punct de reper este constituit din descoperirea unor materiale Cucuteni B târzii la Sarata Monteoru, unde sunt suprapuse imediat de nivelul Ic4-125. Ceramica pictata Cucuteni B a fost descoperita şi sub depunerile monteorene de la Baeşti-Aldeni26. Materiale asemanatoare au mai fost descoperite şi la Pietroasele-Gruiu Darii, asociate cu altele atribuite culturii Cernavoda I27. Cu ani în urma în aşezarea de la Berca, pe malul drept al Buzaului, la baza unei depuneri cu material Ic4-3, a fost descoperita o vatra sub a carei crusta se gasea, spart pe loc, un vas bitronconic, cu marginea simpla uşor rasfrânta, decorat cu un motiv "în reţea" pictat cu negru pe galbui-caramiziu28. O foarte buna analogie pentru decorul acestui vas se poate gasi în staţiunea de la Folteşti-Ruptura29 sau în descoperirile tripoljene târzii de tip Usatovo, unde asemenea vase apar asociate cu vase cu profilul în "S" lucrate dintr-o pasta cu "scoica pisata" 30, unele dintreimc_mont_note.htm ele cu totul identice unor vase descoperite la Naeni-Zanoaga în nivelele Zn. I-II. Ceramica cucuteniana a mai fost gasita cu mai multa vreme în urma la suprafaţa staţiunii de la Homorâciu, pe Teleajen31. Se contureaza astfel o arie în zona de dealuri a nord-estului Munteniei, unde, sub depunerile monteorene, unele dintre ele dintre cele mai vechi cum este cazul la Sarata Monteoru sau Berca, este documentata o locuire cucuteniana târzie, uneori cu materiale Cernavoda I32. Acest fapt nu mai poate fi astazi lasat la o parte în discuţia privind constituirea grupei/culturii Monteoru.. O prezenţa cernavodeana mai este documentata prin cele câteva morminte descoperite relativ recent la Gheraseni, foarte aproape de zona deluroasa amintita33, sau la Moviliţa34. Tot în aceasta arie pot fi plasate şi cele mai multe dintre mormintele din tumulul 2 de la Boloteşti35. Importanţa acestor descoperiri, pentru problema apariţiei culturii Monteoru, nu i-a scapat lui Ion Nestor36, dar remarcile sale au fost trecute cu vederea. Cred ca astazi, când documentarea a sporit, se impune reluarea acestei direcţii de cercetare pornind mai întâi de la un examen amanunţit al materialelor.

      În aria monteoreana sunt binecunoscute mormintele cu ciste din piatra37. Aş atrage atenţia mai întâi asupra celor de la Mlajet, din al caror inventar fac parte doua ceşti askoide38 cu bune analogii în mediul Zimnicea, dar şi în câteva morminte cum sunt cele de la Aldeşti39, Racaciuni40, Brailiţa41 sau Jamnaja târzii de la Glubokoe42 la gurile Dunarii sau în Baragan, la Smeeni43. Prezenţa acestor vase în zona de curbura a Carpaţilor şi chiar mai departe a fost explicata ca rezultat al relaţiilor dintre comunitaţile Zimnicea de pe valea Dunarii şi vecinii lor de la nord44. Orizontului mai sus conturat, caracterizat prin ceramica cucuteniana târzie/cernavodeana I i se mai adauga acum elemente Zimnicea şi, prin ele, relaţii cu înmormântarile Jamnaja, întregul ansamblu constituind un posibil terminus post quem pentru debutul fenomenului Monteoru. Relaţia dintre aceste descoperiri şi grupa Monteoru este foarte bine pusa în evidenţa şi prin distribuţia chorologica a descoperirilor monteorene timpurii - de "tip Ic4-1/Odaia Turcului" -, care prin staţiunile de la ţâţa, Costeştii din Vale, Odaia Turcului, mormântul în cista de la Movila, aşezarile de la Naeni-Zanoaga, Sarata Monteoru, Poiana45 la care se pot adauga, cu anumite rezerve, descoperirile de la Baleni46, Gorgota47, unele materiale de la Cârlomaneşti, Sapoca48, Coroteni49, suprapune aria descoperirilor Cucuteni B/Cernavoda I din zona dealurilor Munteniei de nord-est ( Fig. 1). O problema aparte în acest context o constituie grupul descoperirilor Edineţ50. Cu o arie restrânsa şi, deocamdata, cu un numar redus de descoperiri, între care şi un mic cimitir plan cu morminte în ciste din piatra la Brânzeni, aceasta grupa, ce a fost prezentata drept "cultura Edineţ", îşi gaseşte bune analogii pentru repertoriul sau ceramic în descoperirile monteorene vechi, mai precis în cele aparţinând stilului Ic4-2. În zona intermediara dintre acest grup şi descoperirile de stil Ic4-1/2 se plaseaza locuirea "Folteşti II" de la Bogdaneşti, din al carei conţinut se pot remarca mai multe fragmente ceramice51 ce îşi pot gasi apropieri în olaria de la Naeni-Zanoaga, lipsind însa ceştile cu toarta trasa din buza. Aceleaşi elemente permit într-o oarecare masura şi o apropiere de inventarul mormântului de la Aldeşti. Poziţia extrem nord-estica a grupului Edineţ poate parea în aceasta perspectiva mai puţin insolita, dar trebuie recunoscut ca mai sunt necesare şi alte descoperiri, mai clare în spaţiul dintre Curbura Carpaţilor şi grupul de pe Prut. Oricum se contureaza deja o arie caracterizata printr-un repertoriu ceramic propriu, în care se evidenţiaza ceştile cu torţi trase din buza, supraînalţate şi prevazute cu creasta, câteva vase askoide de sorginte Zimnicea şi obiceiul depunerii morţilor în ciste din piatra.

       Pe baza relaţiilor cu medii învecinate, mormintele în cista din ţara Bârsei, zona Dâmboviţa-Muscel şi Subcarpaţii de Curbura se pot plasa într-un interval cuprins, în linii mari, între 3000-2200 BC, noţiunea de "orizont al mormintelor în cista" fiind lipsita de temei52. Daca cele mai vechi înmormântari de acest fel sunt, foarte probabil prin structura lor megalitica, în legatura cu mormintele Culturii Amforelor Sferice sau cu unele amenajari funerare usatoviene din stepele nord-pontice de posibila influenţa Kemi-Oba sau nord-caucaziana53, dincolo de Carpaţi este de aşteptat ca aceasta practica funerara sa dureze pâna într-un moment corespunzatoar etapei Reinecke Bz A1, cum pare a fi cazul mormintelor în cutii din piatra descoperite la Cândeşti şi despre care se afirma ca apar la începutul fazei Monteoru Ic354, moment în care tot la Cândeşti sunt semnalate şi primele morminte cu catacomba55, pentru unele dintre ele, prin anumite elementele de inventar - cataramele discoidale din os, psaliile din categoria Scheibenknebel, "dalţile", în fapt securile plate, de tip Kostroma -, fiind evidenta relaţia cu grupa Mnogovalikovaja56. Relaţia comunitaţilor monteorene cu aceasta din urma grupa arheologica a durat în timp în cursul fazei Ia, un vas Mnogovalikovaja cu totul tipic fiind descoperit printre resturile incendiate ale unei locuinţe aparţinând nivelului corespunzator de la Naeni-Zanoaga/Cetatea 1. În sistemul cronologiei relative faza Ia a culturii Monteoru poate fi situata pe un palier corespunzator etapei Reinecke Bz A1, caci în unele inventare funerare ale cimitirului 4, atribuit fazei urmatoare IIa, se cunosc câteva piese de port cum sunt colţii de mistreţ şi, mai ales, perlele din "faianţa", de fapt pasta sticloasa, 57 cu totul specifice mediilor Nitra-Aunjetitz58, Otomany-Kostany59 sau Mierzanowice60 ce se încadreaza în aceasta vreme. Credinţa mai veche, conform careia aceste piese de port ar documenta relaţia cu vremea mormintelor-puţ de la Micenae (aşa numita Schachtgräberzeit) 61 este cu totul depaşita astazi, trebuind a fi abandonata. În realitate, daca a existat o asemenea relaţie a comunitaţilor monteorene cu zona egeeana, ea trebuie plasata mai degraba la sfârşitul culturii, cândva catre sfârşitul fazei IIb, în acele staţiuni în care se poate pune în evidenţa şi o contemporaneitate cu grupa Noua, cum este cazul din nou la Naeni-Zanoaga/Cetatea 162 sau la Cârlomaneşti-La arman63.

       În ultimele decenii datele radiocarbon pentru epoca bronzului european, şi nu numai, s-au înmulţit concomitent cu perfecţionarea tehnologiei prelucrarii probelor şi a procedeelor de calibrare. Astazi dispunem de câteva mii de astfel de date care sporesc cantitativ, dar mai ales calitativ. Consecinţa directa imediata a acestei acumulari de datari radiometrice este revizuirea de pe aceste baze a diferitelor sisteme cronologice propuse de-a lungul timpului, a redefinirii unor perioade şi, nu în ultimul rând, a rediscutarii unor termeni consideraţi consacraţi, în special a celui de "cultura". Dar nu este locul aici pentru o discuţie atât de ampla deloc lipsita de dificultati. Ma rezum doar la a discuta implicaţiile privind cronologia absoluta a culturii Monteoru, pornind de la relaţiile culturale schiţate şi de la câteva serii de date14C.

       Pentru cultura Monteoru nu dispunem deocamdata decât de doua date radiocarbon obţinute prin procesarea în laboratorul de la Berlin a doua probe provenite din nivelele Ic3 şi Ic2 din staţiunea eponima64. Datele lor calibrate sunt contradictorii, caci dupa cum reiese din cele doua probe: Bln-3065 [Sarata Monteoru aşezare nivel Ic3], calibrat cu programul OxCal v3.5, 2200-1970 BC în domeniul 1 sigma, respectiv 2280-1880 BC în domeniul 2 sigma şi Bln-4619 [Sarata Monteoru areal 2, nivel Ic2 (1949)], calibrat cu programul OxCal v3.5, 2470--2310 BC pentru domeniul 1 sigma şi 2570-2230 BC pentru domeniul 2 sigma ( Fig. 2/A-B), ar rezulta ca nivelul Ic2 este mai vechi decât cel Ic3 ! În lipsa unei serii mai largi pentru cultura Monteoru, care sa cuprinda şi probe aparţinând etapelor de început suntem siliţi sa ne raportam indirect la serii de date 14C din alte medii culturale cu care comunitaţile monteorene au fost în contact de-a lungul timpului.

       Pentru manifestarile - aşezari, morminte - tripoljene târzii dispunem de numeroase date 14C, unele cu deviaţii standard prea mari pentru a mai fi astazi folositoare, astfel ca am selectat un stoc alcatuit din 18 date provenite din cimitirul de la Dancu 2, mormântul 265, aşezarile de la Gorodsk66, Gorodišee şi Horodiştea67, Majaki, Trojaniv şi Žvanjec68 din cimitirul de la Usatovo69. Înseriate ele se înscriu între 3500-2800 BC ( Fig. 3/A). Cu câţiva ani în urma a fost cercetat kurganul Akkiembetskiy lânga localitatea Zatoka, situata pe malul Marii Negre, chiar la ieşirea limanului Nistrului. Sapaturile au surprins o foarte buna succesiune de înmormântari aparţinând grupelor Usatovo, Kemi-Oba, Jamnaja-Bugeac şi Mnogovalikovaja. Cu aceasta ocazie, din 6 morminte şi un complex de cult cu craniu de cal toate aparţinând grupei usatoviene, au fost prelevate 11 probe pentru determinari cu 14C70. Calibrarea rezultatelor este oarecum surprinzatoare, caci datele se plaseaza între 2900-2200 BC ( Fig. 3/B), ceea ce reprezinta o datare sensibil mai târzie pentru complexele usatoviene de la Zatoka, decât pentru probele care au folosit "long-lived materials", cum este cazul pentru celelalate date. Seria întreaga de date 14C de la Zatoka-Akkiembietskiy Kurgan prezinta o importanţa cu totul aparte fiind vorba de un obiectiv multi-cultural atent cercetat, dar elementele noi pe care le aduce din punctul de vedere al cronologiei absolute, vor putea fi rejudecate abia dupa publicarea integrala a situaţiei arheologice propriu zise, inclusiv a materialelor. Pentru discuţia de faţa se poate reţine faptul ca la începutul mileniului III a.Chr. grupa usatoviana era manifesta.

       O foarte buna serie, alcatuita din cinci date radiocarbon, pe care o folosesc este cea provenita din complexul A 136, un mormânt de animal, de la Kuczkowo, din Polonia71. Mormântul aparţine cu certitudine Culturii Amforelor Sferice în al carei areal asemenea înmormântari sunt un fapt obişnuit. Din însumarea datelor respective reiese pentru Complexul A136 dela Kuczkowo un interval cuprins între 3300-2900 BC ( Fig. 4/A). Subliniez faptul ca mormânimc_mont_fig1tul de bovina de la Kuczkowo face parte dintre monumentele târzii ale Culturii Amforelor Sferice72. O alta serie utila pentru discuţia de faţa este cea alcatuita din şapte probe prelevate din nivelul III al aşezarii Ezerovo de la Kiten-Urdoviza, pe malul Marii Negre în Bulgaria73. Suma probabilitaţilor se plaseaza pentru nivelul III al aşezarii menţionate în intervalul 2900-2400 BC ( Fig. 4/B). Din comparaţia însumarii celor doua serii de date apare cu limpezime raportul dintre înmormântarile Culturii Amforelor Sferice şi cele cu ciste de piatra dar şi cu vase de tip Zimnicea/Ezerovo de la Curbura Carpaţilor. Se contureaza astfel posibilitatea ca începutul culturii Monteoru, ilustrat prin faza Zanoaga (= nivelele Zn Ia-Ib de la Naeni), sa poata fi plasat la începutul mileniului III a. Chr. În aceiaşi vreme ar trebui plasat şi începutul grupei Glina. Pentru aceasta din urma cultura, careia îi lipsesc date radiocarbon proprii, prin comparaţii cu medile culturale cu care a intrat în contact s-a apreciat o evoluţie cel mai probabil în intervalul 2650-2450 BC, cu acelaşi prilej nivelul superior dela Odaia Turcului fiind considerat ca un terminus ante quem pentru sfârşitul culturii Glina74. Dar este evident acum, dupa sapaturile de la Naeni-Zanoaga, ca succesiunea stratigrafica de la Odaia Turcului nu mai are valoarea indiscutabila ce i-a fost acordata, în acelaşi sens pledând şi unele materiale ceramice de factura Ic4-1/-2 descoperite în staţiuni Glina târzii din sudul Munteniei sau Oltenia75. Cred ca avem tot temeiul sa reconsideram posibilitatea unei evoluţii paralele a grupei Glina şi a comunitaţilor monteorene incipiente, ale caror arii s-au intersectat la un moment dat în zona de contact dintre dealuri şi câmpia înalta a Târgoviştei. Pentru grupa Schneckenberg este mai greu de schiţat o limita superioara, dar aceasta nu poate fi cu mult mai târzie decât cea a culturii Glina, fiind precedata în ţara Bârsei de descoperiri de "tip Zabala", sfârşitul ei fiind ceva mai târziu, foarte posibil imediat înainte de apariţia stilului Monteoru Ic4-3/Ic3. Odata cu apariţia noului stil ceramic în aria Monteoru sunt semnalate şi primele morminte cu catacomba, a caror prezenţa este documentata şi pentru faza Ic276. De altfel la confinele ariei monteorene asemenea morminte sunt de mai multa vreme cunoscute la Smeeni77 şi Matca, în ultimul caz asociate cu ceramica Ic378. Cele mai vechi morminte cu catacomba par sa fie deocamdata cele din stepa kalmîka, dintre Caspica şi Don, pe care seriile datelor 14C de la Zunda Tolga şi Canalul Ejurgaj le plaseaza pe la 2700 BC79. Desigur ca apariţia mormintelor cu catacomba dincoace de Prut este de aşteptat sa fie ceva mai târzie, deşi nu cu mult. Cum datele din stepa kalmîka sunt de mai puţina utilitate, folosesc seria de date radiocarbon pentru mormintele cu catacomba din tumulii de lânga Ordžonikidze, din zona lacului de acumulare Kakhovka, în Ukraina80. Cele 20 de date 14C se înscriu într-un interval cuprins în linii mari între 2500-1900 BC ( Fig. 5). Am vazut deja ca în câteva staţiuni monteorene s-au descoperit materiale tipice culturii Mnogovalikovaja, în al carei areal sunt documentate atât morminte cu ciste din piatra, cât şi cu catacomba81. Tradiţional cultura Mnogovalikovaja a fost plasata în secolele XVII-XV/XIV a. Chr. 82. O serie de date radiocarbon din mormintele Mnogovalikovaja de la Svatovo83, Zatoka-Akkiembietskiy Kurgan 84, Mironivka85 sau Išeevo86 plaseaza aceste monumente între 2500-1500 BC ( Fig. 6/A). Recent V. Trifonov, folosind date 14C, a stabilit pentru grupa Mnogovalikovaja o evoluţie între 2300-1800 a. Chr., corespunzând în buna masura perioadelor Reinecke Bz A1 şi A2 din Europa Centrala87. În ultima vreme, luând în considerare şi unele date radiocarbon, E. Sava a revenit asupra cronologiei absolute, plasând cultura Mnogovalikovaja între 2100-1800 a. Chr., socotind ca între Prut şi Nistru a putut dura chiar pâna spre 1700/1600 a. Chr. 88

       Câteva cuvinte trebuiesc spuse şi despre ultima parte a evoluţiei culturii Monteoru. În aceasta privinţa exista în principal doua puncte de vedere. Conform celui mai vechi, etapa finala a culturii Monteoru este reprezentata de "faza Balinteşti-Gârbovaţ" definita pe baza cimitirului de la Balinteşti-Cioinagi şi a nivelului inferior din salaşul de la Gârbovaţ89. Alţi specialişti considera în simc_mont_note.htmchimb ca atât întreaga aşezare-salaş de la Gârbovaţ, cât şi cimitirul de la Balinteşti-Cioinagi aparţin culturii Noua90. O perspectiva aparte a fost schiţata de A. Oancea care, pe lânga "contopirea" fazelor Monteoru IIb şi Balinteşti-Gârbovaţ într-una singura91, încerca, în principal pe baza unei stratigrafieri orizontale a cimitirului de la Pietroasa Mica, dar şi pe prezenţa unei specii ceramice decorate cu Besenstrich, sa explice dispariţia culturii Monteoru prin apariţia aspectului cultural Petrişoru-Racoviţeni pe care îl socotea a fi de origine rasariteana92. O examinare critica a opiniilor lui A. Oancea, laolalta cu discutarea unor materiale din ultimul nivel de pe Cetatea 1 de la Naeni-Zanoaga au permis identificarea unui nivel de locuire Monteoru, caracterizat de un repertoriu ceramic specific stilului IIb, dar asociat însa cu serie de elemente de factura Noua - torţi supraînalţate cu buton -, apoi cu specia ceramica cu suprafaţa brazdata de striuri, în acelaşi nivel fiind descoperiţi şi 2 omoplaţi cu cavitatea glenoida crestata. Conform acestui nou punct de vedere, cimitirul de la Balinteşti-Cioinagi şi aşezarea-salaş (cenuşar) de la Gârbovaţ, alaturi de altele similare lor, documenteaza începutul culturii Noua în sudul Moldovei, în acelaşi timp cu o etapa Monteoru finala existenta doar în zona deluroasa a Munteniei de NE, aşa cum poate fi vazut la Naeni-Zanoaga, Berca sau, mai nou, la Cârlomaneşti-La arman93. Cultura Noua a fost datata tradiţional "între mijlocul (mai probabil a doua jumatate) a secolului al XIV-lea şi mijlocul (eventual a doua jumatate) a secolului al XII-lea î. e. n." 94. Reexaminarea documentarii arheologice şi folosirea unor date radiocarbon, e drept nu prea numeroase pentru descoperiri Noua propriu zise, a dus la modificarea acestei cronologii absolute în sensul unei datari mai timpurii95. Pentru grupa Noua exista şase date 14C pentru aşezarile de la Mahala şi Crasnaleuca96 care se înşiruieimc_mont_note.htm între 1600 şi 1200 BC ( Fig. 6/B). Daca proba Bln-1086, cu o deviaţie standard de ±100, este oarecum discutabila, celelalte sunt cu totul acceptabile şi obliga la o datare mai timpurie a începuturilor culturii Noua, cel puţin în jurul anului 1600 a. Chr.

       Rezumând cele expuse deja se poate schiţa un cadru general pentru cronologia absoluta a culturii Monteoru. Pot fi astfel distinse câteva paliere cronologice, ce nu înseamna câtuşi de puţin "etape" ale evoluţiei culturii Monteoru, ele fiind doar intervale de timp deduse din relaţiile cu mediile învecinate datate cu radiocarbon, dupa cum urmeaza:

       A - 3000 - 2500 BC, reprezinta intervalul în timpul caruia în Subcarpaţii din nord-estul Munteniei, la scurta vreme dupa locuiri cu materiale amestecate Cucuteni B/Tripolje târziu97 şi Cernavoda I şi, destul de probabil ca pe baza lor, se constituie fenomenul Monteoru cu cea mai veche expresie a sa documentatadeocamdata doar prin nivelele Zanoaga Ia-Ib /faza Monteoru-Zanoaga. În nivelul Zanoaga Ia apar şi cioburi cu analogii la Zabala, dar "cultura Zabala" este înca cu totul insuficient documentata98.Tot acum la Curbura Carpaţilor apar şi cele dintâi morminte cu ciste din piatra, unele cu vase Zimnicea sau cu elemente de legatura cu înmormântarile Jamnaja. Foarte probabil acum se constituise şi grupa Glina care, la scurta vreme, cedeaza zona de câmpie înalta a Munteniei, spre est în favoarea comunitaţilor monteorene cu ceramica de stil Ic4-1/Zanoaga IIa-b, iar spre nord lasa loc grupului Dâmboviţa-Muscel cu morminte în ciste99. În aria Monteoru deja constituita şi în extensie, cum par a dovedi descoperirile Edineţ, apar deja elemente de legatura cu mediile Katakombnaja din est. Un moment urmator pare a fi marcat de contacte cu mediile Schneckenberg, documentat prin materialele considerate de acest fel din nivelul Ic4-2 de la Sarata Monteoru100 şi, eventual, apariţia askoilor, cum este cel de la Naeni-Colarea.. Am amintit analogiile la Ezero sau Kastanas, pentru castroanele cu buzele decorate cu nervuri, torţi false sau ornamentale, orificii etc. La prima vedere trimiterea la nivelul 24 de la Kastanas ar indica o datare foarte târzie pe la circa 2000 a. Chr., conform datei 14C pentru acest strat101. Cronologia absoluta pentru stratul 24 dela Kastanas cred ca mai trebuie revazuta102, caci conţinutul sau specific Helladicului timpuriu103 nu poate fi în nici un caz datat la o vreme corespunzatoare perioadei Reinecke Bz A1.

       B - 2500 - 2200 BC, este intervalul în care, în cadrul culturii Monteoru, este definitivata o schimbare importanta reprezentata prin apariţia decorului imprimat în pasta. În ce masura stilul Ic4-3 poate fi plasat dupa 2500 a. Chr. sau înainte, este o problema ce nu poate fi rezolvata decât prin publicarea unro complexe clare care sa şi marcheze diferenţele faţa de stilul/faza Ic3, nu totdeauna clare, o analiza doar pe criterii stilistico-tipologice şi pe loturi de materiale selectate nefiind suficienta. În aceasta vreme se continua obiceiul depunerii mormintelor în ciste din piatra concomitent cu apariţia în mediu Monteoru la Cândeşti a celor cu catacomba, cele mai multe în faza Ic3, obiceiul mai fiind practicat şi în faza urmatoare Ic2. Pentru unele dintre ele am vazut ca pot fi legate de fenomenul Mnogovalikovaja. În acest interval se pot plasa acum foarte bine şi cele doua date 14C de la Sarata Monteoru, care astfel nu mai sunt atât de emoţionante104, iar contradicţia dintre ele poate fi uşor explicata, prin materialul avut la dispoziţie pentru cele doua probe, şi rezolvata prin completarea seriei, caci nu se pune problema contestarii succesiunii startigrafice înregistrate în aşezare.

       C - 2200 - 1900 BC. Un mormânt de inhumaţie descoperit recent la Cârlomaneşti-La arman, care pe baza unei ceşti cu doua torţi aparţine stilului Ic1, a putut fi datat imediat dupa 2200 a. Chr. pe baza inventarului metalic - un Ösenhalsring, un inel de bucla un fragment de braţara -, el constituind astfel limita superioara a "palierului" 105. La începutul acestui interval evolueaza ceea ce obişnuit se numesc "fazele" Ic1 - Ib ale culturii Monteoru, durata lor fiind apreciata ca foarte scurta. Lor le urmeaza faza Ia, una dintre cele mai îndelungate ale culturii cu care se încheie ceea ce tradiţional se considera a fi prima parte a acesteia. Cel puţin dupa unele inventare funerare din cimitirul 4 de la Sarata Monteoru şi faza/stilul IIa poate fi plasata în a doua parte a acestui interval ce corespunde perioadelor Bz A1 şi A2106. Relaţiile cu aria Mnogovalikovaja se continua de-a lungul întregului interval. Dupa A. Vulpe pe la 2300-2200 a.Chr. începe perioada mijlocie a epocii bronzului în România107, dar, daca consideram la fel cu autorul citat ca perioada mijlocie se caracterizeaza prin constituirea unor culturi mai bine definite, în primul rând a culturii Monteoru, documentarea la zi ne obligam sa împingem limita superioara a bronzului mijlociu dincolo de 2300 a.Chr., cea mai probabila data fiind, dupa opinia mea, în jur de 2500 a.Chr.

       D - 1900 - 1700/1600 BC. Cel puţin în prima parte a acestei perioade de timp este de presupus o continuare a "fazei" IIa. Daca ţinem seama de separarea fazei IIb în pe doua nivele, aşa cum s-a stabilit la Cândeşti, cel puţin începutul sau, macar prin piesele din inventarele funerare ce-i sunt atribuite - printre altele şi un "breloc din os (aşa zisa catarama)" 108, se poate plasa foarte bine în a doua jumatate a acestui interval, "brelocul" dovedind o continuare a relaţiilor cu mediul Mnogovalikovaja.

       E - 1600 BC - ? , pentru cultura Monteoru trebuiesc avute în vedere descoperirile de felul celor din ultimul nivel de la Naeni-Zanoaga - Cetatea 1 - şi aria pe care sunt raspândite. Aceasta ultima manifestare monteoreana este contemporana cu prima etapa a culturii Noua, a carei constituire în jurul datei 1600 BC este demonstrata aşa cum am vazut de recentele date radiocarbon. Daca debutul locuirilor monteorene târzii din zona de dealuri a Munteniei poate fi astfel schiţat, care va fi fost durata lor în timp este mai greu de spus. Nu se cunoaşte deocamdata un mediu cultural caruia sa-i poata fi atribuite depozitele de la Drajna109, Olteni110 sau Straoşti111 din ale caror conţinuturi fac parte piese cu analogii în aria Noua. Nu exista argumente solide pentru a exclude apartenenţa lor la locuirile monteorene târzii din zona, cum nu exista nici împotriva, astfel ca posibilitatea trebuie avuta în vedere112 şi confirmata sau infirmata prin noi descoperiri. Dupa A. Vulpe constituirea complexului Noua-Sabatinovka constituie una dintre caracteristicile perioadei târzii a epocii bronzului, pe care o vede ca începând în jur de 1500 a.Chr. 113 Indiscutabil complexul amintit caracterizeaza bronzul târziu dela nord de Dunare, dar noile date radiocarbon impun aşa cum am vazut, situarea pragului superior al perioadei la cel puţin 1600 a.Chr., ceea ce corespunde şi cu constituirea civilizaţiei miceniene.